am auzit

Zbor spre adâncimi – (my photo)

am auzit că aici poezia se naște din liniște
am să-i ascult concertul cuvântului
fărâmițându-mi sufletul cu buzdugane de lână
și râsul de praf dintr-o cutie cu amintiri
căutând cu degetele oarbe firul gândului rotunjit la capete

am auzit că aici întunericul rupe dimineața cu dinții
cu palmele mari așezate pe umerii mici
menite să oprească ploile
în îmbrățișări letale
iubirea nouă și gândul
care-o divide cu bâtele
temeinicia culorii pe pânze țesute din noduri
doar doar s-or lovi de vreun sunet
în zona încheieturii mâinii și-a gurii flămânde

am auzit că aici iubirile se-apropie de moarte
dorm condamnate în trupuri de lemn
cu cerul închis peste pleoape
cu gâturi sugrumate
cu palmele lor violet

respirația-i întorsă din nou înspre mine
cu palmele goale și trupul stingher
mă simt războinica pătimașă c-o sabie-n mână
înfigându-mi lănci în pieptul tânăr și ferm

am auzit că aici timpul mușcă doar o singură dată
în același timp
fericirile au timpanele sparte
cu răni de dinți pe urmele noastre
dar nu am ce face
eu nu mă mai tem
admir vaste-ntinderi de tine
de alții
gravitând prin falnice săbii de fier

am auzit că de-aici nu se mai pleacă
îmi simt hărțile desenate sub pori
și ceasul ce ticăie oprit
înapoi