Fragmentare

Privesc lumea de la o fereastră. Spre răsărit se aud niște păsări cântând libere. Ele au mai multă pace și fericire, chiar dacă sunt vietăți fără rațiune decât avem noi oamenii, noi care avem darul înțelegerii. Natura nu observă suferința care vine asupra oamenilor. Suntem ca o respirație, suntem ca o umbră care trece. fragmentare-jurnal-noiembrie-my-photo-wp--Poate că din acest motiv un om are dreptul să se lase omorât pentru propriul adevăr. E o diferență între felul de suferință pe care o putem evita și o suferință pe care o alegem. Uităm cum arată lumea? Lumina. Cerul. Dar nu eu am făcut lumea așa cum e! Deși toți avem sânge pe mâini, nimeni nu e nevinovat. Plânsete, boală, peste tot. Conștiința naște lașitatea din noi toți. Răul folosește virtuțile omului ca să-l înșele până la incandescență.

Fragmentare – (my photo)