Nasturii întâmplării

Apparation-Jurnal-Noiembrie-my-painting-wp

Apparation – acrylic, carton – (my painting)

Ultima dragoste este cea începută chiar înainte de prima, înainte de prima întâlnire, de prima cunoaștere – e ca o poveste care așteaptă îndelung, în tăcere, să i se adauge toate cuvintele de care are nevoie pentru a fi scrisă și disciplinată, care nu se scrie singură și așteaptă tot timpul cât încă mai aștepți. Nu e o poveste obraznică și indolentă – dacă ar fi să fie așa ar acoperi înainte de vreme, cu pagini grele de cuvinte de plumb, toate poveștile dinaintea ei. Dar ea are răbdare. Așteaptă să numeri toate secundele bătute de ceasul de pe peretele bucătăriei, cel pe care îl privești în dimineața aceea în care îți bei cafeaua făcută de tine, cea așteptată de la cineva care nu a mai sosit niciodată după noaptea hotărâtoare – noaptea primei discuții a ultimei iubiri, noaptea începutului ultimei trădări care contează. E nevoie de timpul acesta, măsurat cu meticulozitate și încăpățânare de copil: până nu auzi și ultimul ticăit, chiar ultimul, cel mai din urmă ticăit, nu vei putea să bați la ușa ta cerind găzduire definitivă, adăpost și protecție în fața tuturor.

Ultima dată când te îndrăgostești fără gând de câștig, fără grija înțeleaptă de a face economii pentru ziua de mâine, fără îndoieli egoiste, ultima dată când te ridici de la masa inimii tale, cu burta goală și cu foamea zornăindu-ți în oasele transparente, incandescent-transparente, fără să regreți nimic, e ultima dată când te îndrăgostești.

Ultima dragoste e cea care te face incapabil să mai urăști, sau să mai iubești, e primul pas spre marea eliberare, în care nu mai există singurătate, pentru că nu mai exista nimic, și nimicul e ușor de umplut cu orice – cu orice altceva.

YouTube