Cât de uman

Lanscape-Jurnal-Noiembrie-my-painting-watercolor-wp

Lanscape – watercolor – (my painting)

Mi se par interesante momentele în care nimicul – nimicul care pare nimic prin semnificație, dar nu și prin importanța acordată – preia frâiele gândurilor și umple cu prezenta sa timpul și spațiul, așa cum fac uneori durerea și dragostea. Exemple: Rezolvarea imediată a unei probleme ivite datorită unei unghii care agață. Sigur, nu se cade, nu e igienic, suntem oameni civilizați, și totuși, sunt momente când fără să te poți abține, fără să poți aștepta, fără să mai poți reacționa rațional, te dedici trup și suflet îndepărtării colțului de unghie prin metode și cu mijloace deloc elegante. Rămășitele de ață de la un nasture căzut – terminații și încrengături de fire care trebuie extrase cu orice preț din țesătura hainei, cu degetele, cu vârful unui creion, cu o cheie, cu orice e la îndemână, dar în niciun caz nu pot fi lăsate acolo până la o amânată întâlnire cu foarfeca. Repararea unui fermoar, tot asa, pe loc, imediat cum s-a stricat, folosind instrumente improzivate, gândind soluții ingenioase, adaptând, recreând, peticind. Momente brute, necizelate, încărcate de impulsuri de necontrolat: iritare, nerăbdare, dorința. La final: satisfacția! Poate ,,satisfacție” e chiar un cuvânt prea modest. Poate s-ar cuveni folosit cuvântul ,,fericire”, sau ,,eliberare”, pentru a surprinde emoția reușitei, a victoriei asupra imperfecțiunii unghiei, a rebeliunii aței sau a fermoarului defect.

Ce frumoasă e intensitatea acestor momente – momente stupide de fapt. Să te să te oferi cu totul, să nu te mai intereseze pentru câteva clipe nimic altceva decât un detaliu fără importanță. Cât lux. Să uiți de oameni, de griji, de trecut, de viitor, de tine, și să exiști numai pentru acel detaliu care, ca multe altele, nu îți poate schimba viața, dar îți aduce totuși mulțumire.