Concret și închipuire (2)

Tinut-indepartat-watercolor-my-paintng-Jurnal-Noiembrie-wp-

Ținut îndepărtat – watercolor – (my paintng)

Este artistul obligat să cunoască legile biologice pentru justa oglindire a vieții în opera sa? Care trebuie să fie întinderea cunoștințelor sale? Este arta o simplă proiecție subiectivă? Subiectivismul pur este o iluzie. O interacțiune permanentă între factorii subiectivi și obiectivi determină poziția omului față de el însuși și mediu. Artistul poate cunoaște tot. Blaga afirmă că conținutul artei nu poate fi limitat. Dar cunoașterea este o mare aventură. Îndrăzneala nelimitată este plină de riscuri. Nu numai desăvârșirea conștiinței teoretice îl obligă pe artist să se informeze, ci dobândirea acelei măiestrii care-l ferește de neîmplinire și de groapa de erori.

Un artist folosește mijloacele de expresie ale artei lui, simbolurile permițându-i să se miște cu eleganță artistică în jocul aparențelor. Doar intuiția îl poate duce la esența lucrurilor. Artiștii nu se sinchisesc de cuceririle științei și nu au comun cu ea decât grija desăvârșirii formei, ascuțimea observației și precizia. Unii artiști nu se mulțumesc cu trăirea lor haotică. Inspirația trebuie să fie lucrată? De ce în formă brută nu constituie un act estetic? Aceasta este drama omului rătăcind în curiozitatea primară. A vrea nu coincide cu a putea. A ști înseamnă a putea. Omul are conștiința metafizică a însingurării, el va căuta întotdeauna legătura cu întregul și cu absolutul și, neputând s-o stabilească, sau obosind, renunță la această căutare, improvizând. Omul devine liber și demn numai atunci când are conștiința apropierii lui cu divinitatea. Dumnezeu, libertatea, nemurirea, sufletul, infinitul, universul, purul absolut, natura, sunt chemate să înnobileze masca acestei făpturi limitate, care este omul – o ciudată existență pură, înăuntrul naturii haotice, în care domnește necesitățile lui oarbe.

Omul însingurat, nu vrea să depășească natura, el vrea să trăiască  în extaz frumusețea, fie ea și subiectivă, absolută. Aceasta este renunțarea la etica fericirii. Eu nu îmi pot închipui un călugăr nestăpânit de absolut, care nu poate fi descoperit și trăit decât prin deschiderea unei ferestre într-o natură opacă. Nu putem înțelege lumina necreată sau purul absolut decât dacă știm că între lumina necreată și cea creată este aceeași deosebire ca între azur și mocirlă. Nu creațiile minții noastre interesează, ci harul primit de mintea noastră.

YouTube