Când eram fericită

Field-Jurnal-Noiembrie-my-photo-wp

Elemente – (my photo)

în ograda mea
împrejmuită cu un gard definitiv
se-nălța un trup de scară șubredă
scara în jos era mai sigură
fiecare treaptă pe care călcam
mă muta tot mai sus
spre un cer de sticlă-ncinsă
zdrelindu-mi genunchi

mă coboram la suflet
spre adânc
spre-adâncul meu
și iată îmi ziceam
încep să văd bezna
păsările zburau sub mine
pe înserate nu prea distingeam mare lucru
stelele erau altfel
subțiri
ca o frunză
și fără niciun scop
luna semăna cu o varză
așa ca o viață de om
altfel erau și încheieturile lucrurilor
treburile erau unice
gândurile înaintau ca peștii
topeau sloiurile
iar dacă îmi deschideam brațele
cât feriga aia
de-o parte și de alta a scării
te simțeai nemuritor
pipăiți-mă
strigam