Și alții așteaptă

Praga-watercolor-paint-Jurnal-Noiembrie-my-painting-WP

Praga – watercolor – (my painting)

– Dispare vreodată?
– Nu. Nu cred că dispare. Se schimbă, totuși…
– Cum?
– Nu știu. Apăsare sentimentului, cred. La un anumit moment devine suportabil, se transformă în ceva de sub care poți ieși și îl poți purta ca pe o cărămidă în buzunar. Și chiar poți uita de el o vreme. Dar apoi revine, din orice motiv și… spui: ,,Sigur. Asta e.”. Ceea ce poate fi groaznic. Dar nu tot timpul. Este un fel de… nu că îți place, dar asta este ceea ce ai în locul pierderii, așa că îl porți cu tine oriunde ai fi. Și nu dispare. Ceea ce este de fapt… bine.
– Și apoi?
– Nu știu. Va fi ceva…