Clarobscur

Despre natură – watercolor/ fountain pen – (my painting)

Oricum aș așeza culorile, cuvintele, sunetele, ecourile și lucrurile, totul pare difuz și neliniștitor. Complexitate, confuzie, mers în zig-zag de om beat, ieșirea pe poarta nebuniei, a haosului și a morții – simplificare arbitrară, până la urmă incomodă. Sunt un om neputincios, deznădăjduit și singur. Dar cu alții împreună? Același lucru. Vorba aia: trăim împreună și murim singuri. Marea principesă, cum spune Dante, se joacă cu uneltele pentru un sfârșit uniform.

Nu mai am amintiri primordiale, sau sunt atât de șterse că mă văd silită să rod zilele în etape, deși, mă simt mereu atrasă de începuturi, de ființe și lucruri, de rău și bine, de viață și moarte, de fericire și nefericire, de libertate și necesitate, de paradisul pierdut și misterul aceluia de câștigat, de alunecarea în hău, în desișul crescut din simțuri și resturi care vrea să zboare în sus…

Spațiu, timp, eu, ei și lumea.

Constantă le este doar umbra.

Pe unde se poate ieși? Există vreo fereastră neocupată? Neputința și teama destramă toate pornirile, fie ele bune sau rele. Renunțare și resemnare, împlinire și înfrângere, dorința de a impresiona și teama de a fi impresionată, curiozitatea mea limitată, suferință, adevăr și moarte. Moartea – limita odihnitoare și neliniștitoare. Mereu sus și jos. Perfecțiunea dorită și nedorită, teamă și anxietate. Multora ni se pare că înainte este tot. Și ce dureroasă este constatarea că lucrurile nu se fac singure, dar facem și refacem mereu lumea din bucăți, dorim să fim purtătorii adevărului absolut, chiar dacă aceasta se depărtează de noi sau nu poate fi găsit în zona imposibilului. Frumosul absolut se confundă cu adevărul, exactitatea se întâlnește cu absurdul și cu nimicul. Numai iubirea ne situează în lumea ecourilor și deci a idealurilor.

Când adevărul, binele și iubirea ne aparțin, abia atunci ne putem permite ancorarea în eroare, în rău și în monstruos. Frumusețea lumii lui Dante a devenit inactuală, mă simt în imposibilitatea obținerii unei imagini complete a lumii și a unei expresii adecvate a acesteia.

Iluzia este statornicia negată de ce o urmează. Doar ce a precedat-o este un lucru real.