La sud de graniță, la vest de soare – de Haruki Murakami

Haruki MurakamiUnul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, Haruki Murakami s-a născută în Kyoto în 1949. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokyo.

Experiența sa de proprietar al unui bar din Tokio în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992 ,,La sud de graniță, la vest de soare”) și cea de traducător al operelor lui F. Scot Fitzgerald, John Irving, Truman Capote și Raymond Carver își vor spune cuvântul în formarea sa ca manager al unei Japonii occidentalizate – un ținut amăgitor, lipsit parcă de suflet și suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime.

La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami-Jurnal-Noiembrie-my-photo-wp

An apariție: 2014
Autor: Haruki Murakami
Categoria: Literatura contemporană
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 248
Traducător: Angela Hondru
Foto copertă: Masahiro Hayata
(my photo)

Viața liniștită a lui Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo, este tulburată de amintirea unei povești de dragoste din tinerețe. Ceea ce îl obsedează pe erou nu e neapărat imaginea iubitei din trecut, ci caracterul unic și irepetabil al relației dintre doi oameni și convingerea că destinul uman e o problema de opțiune. Reîntâlnirea cu una dintre iubite echivalează cu o încercare disperată de a recupera timpul pierdut, fie și cu riscul ruperii legăturilor cu prezentul.

,,Trăiam cu impresia că eram amândoi ființe neîmplinite, în așteptarea a ceva care să ducă la împlinirea noastră. Și așteptam lucrul acesta. Stăteam în fața unei uși pe care nu o mai văzusem până atunci. Eram doar noi doi, într-o licărire palidă, ținându-ne de mână cale de zece secunde.”

– ,,La sud de graniță, la vest de soare” de Haruki Murakami – [pag. 23]

O poveste aproape ireală despre dragoste și despre moarte, ca mai toate poveștile lui Murakami, învăluită în acordurile melodiei lui Nat King Cole „South of the Border”.

,,Și-a pus pe genunchi mâna pe care o rezemase până atunci de spătarul canapelei. Privam absent spre degetele ei care urmau carourile fustei. Aveam impresia că din vârful lor pornește un fir nevăzut, care toarce un timp cu totul și cu totul nou. Am închis ochii și am fost învăluit de vârtejuri. Nenumărate vârtejuri care dispăreau așa cum apăreau, fără zgomot. Undeva, departe, se auzea melodia lui Nat King Cole ,,La sud de graniță”. Bineînțeles, cântecul lui Nat King Cole era despre Mexic, dar la vremea aceea habar nu aveam despre ce e vorba. Cuvintele ,,la sud de graniță” aveau o rezonanță ciudată, atrăgătoare. Ori de câte ori ascultam melodia, eram convins că trebuie să fie ceva minunat la sud de graniță.

– ,,La sud de graniță, la vest de soare” de Haruki Murakami – [pag. 19]

Este povestea lui Hajime și a lui Shimamoto, suflete asemănătoare, între care se întrevede cu timiditate iubirea. Fiecare dintre ei își accepta soarta fără să se revolte, chiar dacă asta înseamnă că drumurile lor vor lua direcții diferite. Însă ceva din Hajime nu renunță și continuă să o aștepte pe Shimamoto. Femeia aude strigatele primei sale iubiri și își dă voie să-l întâlnească pe Hajime.

Cartea, e mai mult o incursiune în trecut și o cugetare, o retrospectivă a propriilor gânduri și amintiri. Se leagă de obiecte palpabile pentru a-și putea da seama mai târziu dacă o întâmplare a fost reală sau nu. Hajime, se întreabă de multe ori dacă s-a întâmplat sau nu. Dilemele sale sunt, multe, cât se poate de normale iar comportamentul său e unul obișnuit pentru categoria de oameni din care face parte.

,,Vreau să spun că un lucru este real pentru că avem dovada existenței lui și nu ne putem baza pe memorie sau pe senzații ca să facem o asemenea afirmație. De cele mai multe ori ne este aproape imposibil  să distingem faptele reale de cele ireale sau să realizăm în ce măsură ele sunt așa sau nu. De aceea, pentru a determina că o realitate este realitate, avem nevoie de o altă realitate – una învecinată – cu care să o relativizăm pe prima, dar această altă realitate necesită, la rândul ei, o a treia realitate, care să-i servească drept bază. Pentru a dovedi că aceasta din urmă este validă, trebuie să apelăm, iar, la o alta. Cred că nu exagerez dacă afirm că în mintea noastră se creează astfel un lanț nesfârșit de realități și tocmai păstrarea lui ne dă senzația că existăm. Dacă la un moment dat apare ceva ce întrerupe acest lanț, suntem pierduți, pentru că nu mai știm dacă realitatea se află după sau înainte de întrerupere.

 – ,,La sud de graniță, la vest de soare” de Haruki Murakami – [pag. 231 ]

,,Dispărem cu toții, încet-încet. Unele lucruri dispar de parcă ar fi deconectate de la sursă, pur și simplu. Altele intră, după o vreme, în ceață și se sting. Nu rămâne decât deșertul.

 – ,,La sud de graniță, la vest de soare” de Haruki Murakami – [pag. 95]

Doar deșertul rămâne în urma noastră, doar el supraviețuiește. Hajime, e un om care-și dorește ceva, dar nu știe exact ce. E un om care vrea să iubească, să se dăruiască, dar are rețineri. Hajime, e un om care, la viața lui, a greșit, a rănit, a plâns și s-a bucurat. Dar a știut să-și trăiască fiecare stare astfel încât să fie parte din viața lui.

,,Nu m-au atras niciodată calitățile exterioare măsurabile, ci ceva mai profund, aș putea spune chiar absolut. Așa  cum unora le place, în secret, ploaia torențială, cutremurul sau pana de curent, eu mă simt atras de ,,ceva” puternic, secret, pe care sexul opus îl emană. Deoarece nu găsesc alt cuvânt mai potrivit, am să-l numesc acel ceva ,,forță de atracție”. Fie că ne place, fie că nu, este o forță care ne atrage în mrejele ei și nu mai avem cum să scăpăm.

 – ,,La sud de graniță, la vest de soare” de Haruki Murakami – [pag. 49]

Totodată, romanul lui Murakami abordează, pe lângă latura psihologică a sentimentului de iubire, și latura erotică a acestuia, care nu păstrează limitele unei decențe sterile care doar să sugereze, ci dezgolește actul în sine, îl explică printr-o descriere de-a dreptul anatomică, fiziologică. But, without too many comments…

Este o poveste de dragoste, tragismul provocat de personajele principale prin amânarea luării unor decizii importante, prin imposibilitatea de a se decide asupra unor acțiuni definitive.

Romanul ,,La sud de graniță, la vest de soare” este considerat de cei de la The TimesCasablanca în stil japonez”, provocând procese de analiză ale iubirilor trecute și aparent stinse.

,, (…)Constatasem toate acestea absent, de parcă le vedeam într-o oglindă, întâmplându-se altcuiva. Probabil că atunci s-a stins acel ceva din mine. Fără zgomot și definitiv.

 – ,,La sud de graniță, la vest de soare” de Haruki Murakami – [pag. 235]