Unele peste altele

Conexiune – (my photo)

Omul este un creator de spectacol. Actor. Om și mască. Nu vorbim întotdeauna cu noi înșine, cum gândim de obicei. Nu toți vorbim prea mult. Ar trebui să vorbim mai puțin și mai mult să desenăm toată această suferință. Să trăim din asta, dar noi creăm admiratori. Nu creăm adepți. Viața e o cerere despre care nu trebuie să vorbim la fiecare pas. Trebuie doar să vedem ce se întâmplă cu adevărul și să-l mocnim în inimă. Când vin vremuri întunecate, oamenii vor fi mai înțelepți și nu vor mai lupta cu adevărul.

Nu supăra un rău vechi când îl vezi. Trebuie să ne obișnuim cu el… plângând. Nu e nicio rușine în asta. Trebuie să am grijă. Indiferent cât de greu lovește  un ciocan, nicovala nu poate, și nici nu trebuie, să răspundă. Nicovala trăiește mai mult decât ciocanul.

Aș dori să vorbesc numai în desene, ca natura care ne învață. Toate ființele și lucrurile sunt ca cifrele puse pe paginile fiecărei file dintr-o carte, fiecare are conținutul lor; desigur, numai cine ar putea să descifreze just semnificația cifrei, semnului, acela ar putea să se lipsească imediat și de scris și de vorbit. Tot ce este desăvârșit nu se exprimă pe sine, ci o întreagă lume înrudită.

Omul trăiește sau gândește lucrurile. El pretinde că prin actul trăirii se situează în esența lor, iar prin gândire se mișcă în jurul lor, vorbind despre ele. Dintre toate formele conștiinței umane, cea religioasă este cea mai generoasă, nu numai prin natura ei consolatoare, ci și prin faptul că înalță ultimul om la conștiința cosmică și produce în el setea de desăvârșire.