What About Now? 

Gândurile sunt obligate de timp să se alinieze acum, final, într-o ordine nouă, rațională, rece. Nedreptatea amară a încleștat așteptările. Inimile, simțurile, iar gurilor li s-au pus noduri în gât.

– Dar se poate trăi și fără umbră!

– Se poate trăi și fără umbră?

Întunericul descompus a devenit o dimensiune relativă cu omenirea în centru, doar noi cu respirațiile noastre transformate în evenimente venite dintr-o altă putere, doar noi doi vom putea rămâne în adâncimi pe care nu le va mai putea măsura nimeni.  Vom rămânem în adâncimi pe ale căror ziduri doar Învierea va mai putea să întrerupă întunericul căutărilor – poate doar atunci ne vom găsi lumina în oglinzile mătuite ale timpului, poate doar atunci vom putea verifica dacă existența noastră a reflectat ceva sau dacă acum mai are reflexie. Depărtarea nu trebuie să o mai calculăm. Prin urmare, să mergem. Suntem deja fără umbră. Ne-am smuls din cuiele în care ne-am bătut, tăcerea ne va fi adâncime pe cursul căreia va trebuie să ne căutăm iar întunericul, de acum nu va mai putea oferi nimic atâta timp cât umbra nu mai există. Poate părea un exercițiu banal, dar nu e. Dimpotrivă. Realitatea se va putea vedea mai bine din întuneric.

Posted 31st December 2016

Syndrome-JURNAL-Noiembrie-wp-my-photo

Syndrome – (my photo)

YouTube