Concret și închipuire

Buchet-de-primavara-acuarele-Jurnal-Noiembrie-my-painting-wp

Buchet de primăvară – acuarele – (my painting)

Omul este obligat să se cunoască și să cunoască. Corp, suflet, spirit, gândire, instincte, sentimente, idei, interese, idealuri, virtuți, vicii, și câte altele nu trebuie transformate în modele comode. Uneori nesiguranța perspectivei de a descoperi adevărul prin confruntarea unor păreri contrare sau cu ajutorul discuției poate servi ca element în definiția libertății și fericirii umane. În cutiuța asta de ecouri se prelucrează: paradoxul, absurdul, plictiseala, îndoiala, credința și setea de frumusețe absolută. Rațiunea dezleagă: norocul, ghinionul, miracolul și până la urmă jocul vieții și al morții. În ea este sediul înțelegerii prostiei. Prostul nu este nici bun, nici rău, nici inferior, nici superior, ci pur și simplu este prost. Satisfacțiile lui pot fi considerate privilegii. Aici orice judecată de valoare se depărtează de esența lucrului. Cât timp prostia nu poate fi înlăturată, trebuie considerată destin. Înțelegerea ne obligă să invităm proștii la banchetul vieții, atunci când nu s-au instalat singuri prin îndrăzneală. Aceeași invitație este valabilă pentru nebuni, neputincioși, bolnavi și alți frați neajutorați ai noștri. ,,Soarele luminează deopotrivă peste cei buni și peste cei răi.” De obicei acestea rămân simple vorbe goale. Uneori mă supără cascada de capricii dacă o aduc la miraculoasa cutiuță cu ecouri. Rațiunea spulberă farmecul simțirii. Nu pot evita să aduc în interiorul ei aceste neliniști: soarta omului chinuit între  cer și pământ. Închipuirea îmi deschide întotdeauna poarta iluzorie spre absolut. Și cutiuța cu ecouri merge spre absolut sau mai exact spre puterea absolută. Care dintre cele trei forme ale naturii care au înclinări spre visare: natura prietenă, dușmană și indiferentă este cea adevărată? Sunt oare condamnată să rămân în interiorul ei? Mă pot eu considera purtătoarea unui adevăr absolut? Sunt întrebări pe care mi le pun ca simplu muritor, purtătoare a unei cutii cu ecouri. Aș vrea să cred că încercarea de a depăși orice morală duce la același rezultat: înfrumusețarea propriei mele vieți sau capacitatea de a formula simbolic realitatea. Se pare că tot ce fac are un rost. Bine, atunci.

YouTube