Cu ambele mâini


caut
caut un loc inocent
al lumii acesteia
un loc de catifea verde
dintr-o epocă profundă
surprinsă
de soare
și dintr-odată înălțată
îmblânzită
vremelnic

caut locul de printre stânci
cu păstori de lupi
cu abisuri de lumini la proră
unduite-n ape fragede
printre mărgăritare

caut vasul
simţirile imune
cufundate-n creștetul creație
unde-ntr-o pâlnie de melc
se revarsă și se adaugă
zidurile sfâșiate ale simțirii

improvizate
drumuri plăpânde
tremurat-au cu frigu-n oase
clopotele clopotnițelor

pruncii surâzând mi-i leagănă
irișii din tălpi mi-i doinește
de sub orice piatră
ating cu neputința
plămânii
mustind de o lumină oblojită
mi-i leagănă
capul năpădit de iarbă
mi-i smulge
din ochi sulfina
bolta împâclită
îngropatu-mi-am labirintul piciorului
lâncezit într-un loc
infirm
suspin și o iau de la capăt
rotunjind cu dosul palmelor
neîndoielnica și minunata cruțare
întru lirica
încuviințării cerului

— YouTube

Reclame

The 12th Man (2017)

YouTube —

Den 12. mann” (original title) – Drama, History, Thriller, War
Director: Harald Zwart
Writer: Petter Skavlan (as Alex Boe)
Stars: Thomas GullestadJonathan Rhys MeyersMarie Blokhus | See full cast & crew »

1 win. See more awards »

This breathtaking action adventure tells an incredible true-life story of heroism and a man’s unbreakable will to live.

Norway, 1943: after a failed anti-Nazi sabotage mission leaves his eleven comrades dead, Norwegian resistance fighter Jan Baalsrud (Thomas Gullestad) finds himself on the run from the Gestapo through the snowbound Arctic reaches of Scandinavia. It’s a harrowing journey across unforgiving, frozen wilderness that will stretch on for months – and force Jan to take extreme action in order to survive.

With gut-punching realism and vivid psychological immediacy, director Harold Zwart pays tribute to one man’s extraordinary courage – and to the everyday heroes who helped him along the way.

Cât de departe de realitatea istorică poate fi un regizor și, în același timp, cum poate susține că producția sa de film este adevărată și reală?

Fredrik Fagertun – istoric /Institutt for Historie or Religionsvitenskap, UiT – sursa


s-l300

Prima ecranizare: Nine Lives (1957) – Ni liv (original title)

Filmul se bazează pe cartea ,,Ni liv, povestea lui Jan Baalsrud” (”Ni liv, historien om Jan Baalsrud”) de David Howarth.

Director: Arne Skouen
Writers: David Howarth (book), Arne Skouen
Stars: Jack FjeldstadHenny MoanAlf Malland See full cast & crew »
Nominated for 1 Oscar. Another 2 nominations. See more awards »

Vezi și articolul: Nin Liv” vs. ”Den 12. mann

despre mai multe

maci_acuarela_jurnal_noiembrie.jpg

Maci – acuarelă/carton – (my painting)


îmi place să fiu singură, înviind
departe cu memoria
urma acelei vieți pierdute.

soarele nu-i decât o stea de dimineață.
cel mai sălbatic sunet auzit face pădurea să tresalte,
urechea mea aude sunetul lor vag,
rădăcinile care ajung sub casă
de teama că vom fi adormiți,
pentru mâncare și somn.
albastrul predomină prin nisipul galben,
lumina soarelui are culoarea apei;
stăteam și priveam umbra din jurul meu,
și mă gândeam că sunt cea aleasă
de câte un prieten mort.

când am scris aceste rânduri, sau o mică parte din ele, locuiam singură în pădure, la mulți kilometri de civilizație, într-o casă construită chiar de mine pe țărmul unui lac.
și mi-am câștigat existența prin munca mâinilor mele.
și-am locuit acolo timp de trei ani și cinci luni.
în prezent, m-am întors la civilizație. aproape de apus.

involuntara-mi revoltă sfarmă spațiul unde fusese orașul,
în șuiere de muzici surde, culeg ierburi fragede de-argint –
lupte-ndelung trăite, mutate adânc pe fundul nesfârșitului
cu cele mai nepotrivite întrebări.

aud un sunet slab și distant,
dar măreț, impresionant, sub plămânul stâng.
deosebit de ce mai auzisem.

în șira spinării îmi simt bătăile de inimă,
cresc în intensitatea treptat
de parcă ar avea un sfârșit universal și memorabil,
cu aplauze și hohote de râs
de pe umerii goi ai copiilor.


YouTube


razele care se ivesc prin fotografie
nu vor mai fi amintite după ce fotografia va fi înlăturată.
în fond, și noi suntem o fotografie
subțiindu-ne zilnic între degete până când nu vom mai auzim nimic din noi.
n-am apucat și noi să facem o fotografie împreună,
cu cele mai bune calități ale naturii noastre…
cum sunt florile și fructele uscate, ce pot fi păstrate
alături de durere, ca-ntr-un cuib, în găoacea lor.

o apă curge în această direcție, printr-o vale în mijlocul pădurii.
mă bucur că am băut apă atât de mult timp.

și din același motiv pentru care prefer și muta câmpie cu cerul ei natural.

doar despre mai multe
și în altele
deslușesc bucăți de cer limpede și stins

ce-l scot din apă plasele.