Rugați-vă să nu vă crească aripi – de Octavian Paler

Mereu dispus să se întoarcă pe firul memoriei Octavian Paler evoca locuri oameni și credințe care i-au influențat viața sau modul de a gândi. La Bruxelles are senzația permanentei înfruntări între trecut și prezent încarnate în Contele de Egmont și Manneken Pis. La Atena Parthenonul și zidul lui Temistocle îi prilejuiesc meditații despre frumos și utilitar. Amintirile de călătorie se împletesc cu episoade memorialistice cu discursuri imaginare ale lui Nero Socrate sau Giordano Bruno cu descrieri ale operelor lui Leonardo Velázquez sau Rembrandt într-un tablou plin de culoare și adesea de nostalgie.

Editura Albatros & Editura Universal Dalsi (1995)
(my photo)

Flori de câmp – (my photo)

,,Nu vă speriați, nu am de gând să mă apăr. Dar renunț nu pentru că m-aș teme, ci pentru că mi se pare zadarnic. Cine a stârnit această ură și cum a pornit eu nu înțeleg și zeii îmi sunt martori că nu mai vreau să înțeleg. Ce utilitate mai poate avea un adevăr pe care voi, oricum, nu-l recunoașteți?

Aș vrea să vă spun altceva înainte de a ne despărți. Și mă adresez acum acuzatorilor mei.
Mai întâi, aflați că sunteți la fel de singuri ca mine, dar mai demni de milă ca mine, deoarece sunteți singuri în haită. Întrucât orice om care nu cunoaște decât monologul e un om singur. Numai prin dialog putem scăpa de singurătate, or voi sunteți prea orbi și prea turbați ca să-l puteți accepta. Voi nu mai sunteți în stare decât să strigați împreună o orbire care vă face singuri. Tristă soartă vă pregătiți.
Apoi, vă lăudați că iubiți Atena? Îmi repugnă metoda voastră de a-i învinui pe alții că n-o iubesc, de aceea nu voi spune că mințiți. Dar dacă iubiți Atena, o iubiți urât. O iubiți târând această dragoste în nori, amestecând-o cu ură, cu denunțuri și învinuiri născocite. Eu aș putea dovedi oricând sentimentele mele față de Atena, dar mi se pare că a mă lauda cu ceea ce iubesc e nedemn. Prefer să tac. Tac, întrucât știu că e inutil să discuți cu cei condamnați de propria lor ură la monolog. Și rog zeii să mă ajute să înfrunt mila ce mi-o inspirați, așteptând otrava pe care mi-o veți trimite la închisoare.”

– Discurs imaginar al lui Socrate după ce a fost condamnat – ,,Rugați-vă să nu vă crească aripi” de Octavian Paler – [pagina 201]