Amurg – (my photo)
am auzit că timpul ne-apropie de moarte
respirațiile ni se-ntorc în pereți
sângeram constrânși de-atâtea întinderi
cu palmele goale și trupul stingher
poezia se naște din liniște
îi ascult concertul cuvântului
înfigându-mi lănci în pieptul tânăr și ferm
aud întunericul cum rupe dimineața cu dinții
fericirile cu palmele mari și timpanele sparte
se târăsc patologic pe urmele noastre
timpul va mușca doar o singură dată
am deja o rană de dinți
dar nu am ce face
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.