Mărturisire

Old-City-II-watercolor-Jurnal-Noiembrie-my-painting-wp

Old City II – watercolor – (my painting)

Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla e să trăiești în trecut, captiv. Să uiți efectiv să mai trăiești aievea. E un risc destul de mare atunci când prezentul rămâne într-un colț de umbra și trecutul preia centrul de comandă – viața se scurge greoi, vâscos.

Adeseori am tras un semnal de alarma fața de trecutul prezent cu toată influența lui asupra cursului vieții mele. Mi-am tot spus că exista un motiv pentru care m-am lăsat acolo, în trecut. El, trecutul, ar trebui să rămână. Nici nu mai știu exact când a început totul. Îmi notasem cândva într-un jurnal data exactă. Scrijelisem și niște cifre cu deosebită atenție asupra lunii noiembrie. Totul era bine conturat încât știam cu exactitate că n-am cum sa uit – cu toate că nu am avut niciodată nevoie de vreo agendă sau vreun bilețel care sa-mi amintească de ziua, sau noaptea, în care m-am pierdut. Toate au fost ca sclipirea aia pe care o ai o singură dată în viața, cel mult de două ori, care te face să îți dorești să îți aparțină cât mai multi mult. Sunt o naivă, dar mi s-au ascuțit simțurile, găsesc însemnătate pentru fiecare cuvânt sau gest, cred cu fermitate că nimic nu este întâmplător. Nimeni și nimic nu mi-ar putea schimba convingerile, visurile, pasiunile… ma rog, tot ce duce acolo. Nu am timp nici sa respir pentru că simt. Simt mai presus de orice, simt începutul mai presus de propria-mi viața. Și acum mă întreb dacă nu cumva verbul acesta absolut mă va ucide.

Dar nu am de gând să filozofez sau să scriu despre lucruri mărețe care mă depășesc, oricum nu am talent, de fapt: nu am nimic. Acum: doar simt.

Nu înțeleg unde sunt cifrele? Ce s-a întâmplat cu ele? Cine le-a șters sau cine le-a furat? Erau nopți în care număram. Între timp mi-am renovat toate camerele inimii,  vopseaua asta neagră cred că e de vină pentru tot. Mi-a acoperit pereții cu precizie și nu mă lasă să vad dincolo de ea. Dacă mă gândesc mai bine, nu îmi doresc foarte tare să văd. Îmi este îndeajuns să simt. Și simt că totul e negru. Simt un nou început.

Sent: Tuesday, September 14, 2010 9:49 AM
Subject: Blog. Negru, culoarea unui nou început