Iluzie – (my photo)
amărăciunea mi-a calcificat rimele
s-au uscat după dușurile de după-amiezile târzii
atunci când lumina soarelui a trecut ca o suliță
chiar în inimă
respirația îmi tremura în palme
prin buzele aburinde
particulele de nisip băleau disperate în clopotul vântului
bătăile inimii
legate de-o linie
băteau spre-o tăcere cu marginile teșite
în nepăsarea lucrurilor
tot tânjeam după o expresie
ori după un sunet de harpă
dintr-o piatră
se scurgea o apă în niște pungi goale
tăcerea
e atât de simplă
poemele mele
sunt atât de goale
𝐍𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞˚ 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.