Mod valoric

dorul îmi străpunge verdele adânc al tâmplei iar gândul zboară acolo unde nimeni nu îl așteaptă. doar aprilie îmi face același semn cu mâna cum că va veni ziua – un fel de bis la cel care a fost să fie. [23:20]
m-am născut într-o zi ploioasă de aprilie cu vânt și cu cerul gri, amenințător. mama îmi spunea că ziua aceea semăna cu o zi de noiembrie. în dimineața unei astfel de zile, cu o ploaie gri și cu cer întunecat eu îmi voi serba ziua de naștere. [23:40]
aprilie?! să îmi spui să mă uit în spate să văd dacă mi-au crescut aripi pentru că este timpul să zbor, sau măcar mersul pe pământ, drumul, să îmi spui dacă l-am deslușit mai bine – fără să mă mai împiedic atât de des și să-mi pot întâlni prietenii pe care i-am visat, să pot să trec străzile pe care le-am creat, să reușesc să mă trezesc în căsuța din câmpie în care m-am imaginat trăind într-o ordine perfectă, în absența unei dimensiuni de spațiu intim în care îmi găzduiesc săracele realități [23:58]
toate cele aflate în viață sunt o modificare patologică regresivă a totului, iar ceea ce există este o aproximație – ceva de aseară, ceva de prin preajmă, ceva dintâi apărut pe lume. măcar atât. măcar. [00:07]
doar viața separă leagănul de coșciug – un antract cu orchestră.
moartea separă cerul de pământ.
adevărul desparte oameni. presupunerea neverificată poate ucide.
am mai crescut în: slăbiciuni, în milioane de celule mute, în dezamăgiri, în dureri. în zadarnic aveam și eu visuri. credeam și eu în ceva. [00:28]
suflare lină. demon.[00:30]
până și sinele își spune: acum sunt altfel. [00:55]

[Jurnal – 25 aprilie, 2015]

Interior with a Girl Reading, 1903.jpg

”Interior with a Girl Reading”, (1903) Oil on canvas – by Carl Vilhelm Hølsoe (Danish, 1863-1935)


Miniatura lui aprilie 25, 2018

Și-am să mă pierd în ceață, ca un străin de toate, insulă umană detașată de visul oceanului, formă prelungită a nebuniei latente, navă încărcată inutil ce prea multă ființă și prea mult din tot restul.

Niciodată această culoare îngălbenindu-se ușor spre un alb fierbinte nu s-a așezat la fel pe peretele camerei mele de la răsărit, cu fereastra care se oferă tăcerii ce se naște într-o lumină tot mai intensă, nu a mai existat de atunci niciodată această oră, nici această lumină, nici această ființă care sunt eu – ceea ce voi fi mâine va fi altceva și ceea ce voi vedea eu mâine va fi văzut cu ochii plini de o nouă viziune de doruri necunoscute – încrucișându-mă cu o altă navă de-a lungul țărmului și-apoi să simt intens rătăcirea pentru tot și pentru toată lumea.

Reclame

sublim tăcut

YouTube


lipind urechea de intrarea inimii
pregătită sufletului
fără nicio nerăbdare mă voi încovoia
într-o pâlpâire şovăielnică
prelungindu-mi freamătul printre ierburi
și-ncetul cu încetul
pe vârful brațelor renăscute
în slava culmilor
voi răsari în umbra îngerului meu călăuză
care mă va duce de mână ca pe un orb
și poate-am să te revăd pentru totdeauna
în cugetul meu dezgropat
tăcut și urzit din naștere
din trupul tău și sufletul meu

de-aș putea
chiar și cu mâna
să-ți ating eternitatea
trupul și sufletul tău
din afara mea