Tâmpla de gheață

Intr-o-iarna-nesfarsita-Watercolor-Jurnal-Noiembrie-wp

Într-o iarnă nesfârșită – watercolor – (my painting)

Asta vrei să faci?

Te-ai gândit la mine? Încerci să îți imaginezi ce s-a întâmplat cu mine? Un virus empatic funcționează și la distanță? Cândva funcționa. Am avut niște probleme, probleme cu virusul, cred. Dar toți avem problema asta, nu? Felul în care îl biruim este măsura valorii noastre.

Știi ce ai căutat? Unde anume? Cum? Credeai că și-am lăsat vreun indiciu? Ca și Hansel and Gretel, atrași de pădure.

Ai venit cu mașina ta de data asta. Dar clinica era în afara țării. Nu ai știut. Te imaginez în mașină, pornit ca într-o misiune. Asculți muzică. Misiunea ta sunt eu.

Dacă îți faci griji că vom fugi, este instinctul nostru. Adrenalina pompează prin corpul nostru, mușchii se contractă, inima bate mai repede și fugim. Fugim pentru viețile noastre, fugim pentru siguranță, pentru familiile noastre, pentru cei dragi nouă. Fugim unde credem că putem face orice acolo, atâta timp cât îți dorești îndeajuns de tare.

– Știi ceva? De fiecare dată când mi-am imaginat asta, mi-am imaginat că voi fi cu tine. Chiar și atunci când nu ne văzusem niciodată.

Apoi, căutăm un loc unde să stăm. Avem un virus. E involuntar, e ca și adrenalina. Când ți-e frică de ceva. corpul tău e pregătit să o ia la fugă.

– Nu mi-e teamă de tine.
– Eu știu asta, dar corpului tău îi este.

Știi și tu cum funcționează virusul. Nu prea poți face nimic ca să îl oprești.