Pătimire

Sunset – (my photo)

ce moarte se lipește
de umerii noștri
pe bucata asta aspră de viață
ce lumină pășește
întinsă de două aripi
legate între ele
cu o sfoară slabă

să-nveți să pășești nu e greu
cu mâna-n buzunarul gol
îngrozitor e să-i faci pe oamenii
încercuiți de trimiși
divinei nebunii
să se-mpace cu timpul
golit de sânge

parcă se-aude vântul acestei bătălii
pârâitul trupurilor
ce se frâng
bâtele
ce lovesc propriul creștet
genunchii zdreliți
îți blestemă trosnetul răzvrătirii

ajunși nicăieri
ne prefacem că înțelegem
sorbindu-ne pelinul
propriei bezne
și-a unei supraviețuiri refuzate

YouTube