nimic mai mult

jurnal.Noiembrie-watercolor cartoon painting.png

Ceața – watercolor cartoon – (my painting)

în ceața dimineții se trezește timpul
înstrăinat în mine
cu zidurile-nalte
cărămizi-cuvinte
înghesuite-n sunet
cu rost
nimicul se-amestecă-n cenuși
cu sunete de inimi
din resturi de negare
din nuanțele nebune
nimic este doar gândul
rezemat de-o piatră

de pe partea cealaltă de munte
iluminat dinlăuntru
de prea multă ființă
ori prea mult peste toate
un haos înveșmântat în umbre
ce nu-mi spune nimic

Anunțuri

Noapte

 

în noaptea asta mă simt poetul mut care și-a lăsat penița ruginită într-o călimară îndesată în buzunarul hainei. amintirile foșnesc tristețile impecabile, așteptându-l pe Dumnezeu.

îmi ridic ochii spre cerul gol ca un neant indiferent, îmi închid pleoapele după ce am privit fără să clipesc – voind înadins să-mi dea lacrimile.

și regret rătăcindu-mă de colo-colo.
ascult vocea aflată-n adâncul sufletului – naufragiile înțelegerii mele, și plec cu visele despre păsări și zbor, și pe cele despre bicicleta care mă plimbă pe potecile munților cu crestele pierdute printre stele, și pe cele despre degetele răsfirate care vânează vântul pentru a-l prinde cu agrafa în păr sau să îmi țină pulsul în frâu.
în sfârșit am să arunc semințele de măr

în inimă
îmi ticăie în cap un orologiu public sau de la o clopotniță; înecat în torente de respirații, rostul timpului într-un apus de pleoape. noaptea asta seamănă cu un clopot sub care, fragil, un păianjen, își țese cu răbdare pânza, cu sfori aduse cu atâtea sacrificii și costuri imense, tocmai de pe sub rosturile suflate cu argint ale uriașelor dale de marmură, ale marilor biblioteci ale lumii.

habar nu are că, undeva, e urma noastră.
iar mâine e duminică.
de-ar ști cum sună clopotele
tot mai disperate
prin oasele tari ale oamenilor care-și adulmecă prăzile
pentru a putea mărturisi totul
folosindu-se de tăceri livide și întunecate.

de plictiseală.

am să citesc un atlas despre plantele marine, un ghid turistic despre drumurile de munte și un tratat despre energia eoliană.
visele mele nu mai sunt bune de nimic în noaptea asta…
voi părăsi ziua de astăzi tot așa cum am găsit-o, am să o las în urma mea, ca pe o hârtie de ambalaj, ca pe o haină grea, la marginea patului, de acest involuntar efort de a fi.

și am atâtea de spus.
aveam atâtea de spus.

noapte bună.

Mărul – relevarea unei primăveri

Primăvara din cutie.JPG

Primăvara din cutie – (my painting)

    O cutie de carton cu povești: caiete, schițe, agende, o mănușă de catifea (a mamei), culori fără griji amestecate într-un bloc de desen ⎼ primăvara cu visuri și flori – (cred că eram în clasa a VIII-a).

    Nu pe vastele câmpii am descoperit eu primăvara acestui an, ci mai mult atunci când privesc bietul măr, împovărat de ani, din gradina de lângă bloc. Pe ramurile negre ca scheletul unui ciorchine de struguri au apărut frunzulițe sensibile, definitive, crude, galbene-verzui. Au apărut târziu, pe ascuns, ca un fel de cadou, ca o ezitare, ca o întrebare, ca un surâs al împlinirii în fața unei tristeți bune, târșâindu-și puțina viață spre inima mea – cu dorința de a fi mereu același dar mereu altul.