– A fost femeia azi să facă curățenie – spune el, imediat cum intră. O cafea? un ceai?
– Da, mulțumesc, aș bea un ceai.
– Eu nu bea niciodată ceai, dar asta nu mai contează. Voi bea o cafea. El zâmbește. Zâmbește și ea.
Cărți, titluri, autori, ziare pe jos, lângă un fotoliu reviste, lumânări pe o etajeră, neaprinse, poze de familie. Ochii fetei cauta ceva, mintea aleargă de la un colț la altul, ca un animal captiv de bună voie într-o casă mare în care azi ,,a fost femeia să facă curățenie”.
– Cu zahar? – se aude vocea lui de undeva, din bucătărie. Unde o fi bucătăria? Unde o fi baia? Dormitorul… Și ochii aleargă cu răsuflarea tăiată, tot mai repede de la o statuetă la un tablou și înapoi la o carte deschisă pe birou, culcată pe burtă despicată în aproape două jumătăți egale – un semn de carte.
– Nu, mulțumesc, fără zahăr.
Deschide cartea, citește câteva rânduri. Vine ceaiul și cafeaua lui cu zahăr. Așezate toate pe o tavă. În mâna stângă ține un prosop de bucătărie caraghios, cu pătrățele colorate, mototolite. O aplecare protocolară, un zâmbet reținut de chelner politicos:
– Domnișoara e servită.
Domnișoara râde. Ochii se opresc să își tragă răsuflarea, gândurile se rostogolesc destinse peste muchiile pătrățelelor mototolite ale prosopului de bucătărie, relaxându-se puțin după cursa nebună a neliniștirii. Ea râde ușor…
El zâmbește. De la fereastra înaltă se vede cerul: nori amestecați, negri, gri, albi, violeți, aurii, învolburați. Vântul foșnește prin grădina din fața casei, trosnete, ropot de ploaie pe stradă, pe pervaz…
Gândurile le fură întrerupte de o melodie cunoscută care se auzea domol la un radio din vecini. Ea închide ochii. Cunoșteau amândoi piesa, trebuia să o asculte. Zâmbeau amândoi.
Apoi, spiritul ascuns al dezordinii și haosului începe să spulbere ordinea atent și conștiincios făcută de femeia care a fost azi să facă curățenie – titlurile și autorii și cuvintele autorilor riguros tipărite și statuetele și lumânările poziționate studiat și filele cărții lăbărțate de pe birou, prosopul de bucătărie și ceaiul ei și cafeaua lui cu zahar și mâinile lui și pălăria ei, eșarfa de alături, parfumul lui și melodia de la radio, toate se amestecă și se contopesc și se rotesc amețitor în jurul lor.
