Contradicție dezolantă 2 – (my photo)
Pierderea timpului pe vecie este un gol adânc și negru, din care nu mai ai cum să scapi. Fără gânduri, fără corp, fără amintiri: nimicul absolut. Din moment ce nu găsim un compromis, inventăm unul și-l legitimăm dându-i mai multă putere. Trebuie să recunosc că așa îmi pot distruge o parte din mine, fie că ies învingătoare, fie că pierd. Contează enorm, bună sau rea, întotdeauna voi face parte din ceea ce sunt acum. Anihilarea nu e o soluție, deși… Distrug părți din mine în fiecare zi – tai părțile pe care le detest la mine însămi, modific părțile pe care le cred că lumea le urăște, îmi selectez atitudinile față de ceilalți, mă copii, mă distilez – anihilarea face parte din mine, zi de zi. Ce alte opțiuni aș avea?
Destinația nu contează, ci drumul până acolo. Dar dacă destinația ești chiar tu?
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.