Absența cunoașterii

Contradicție dezolantă 2 – (my photo)

Pierderea timpului pe vecie este un gol adânc și negru, din care nu mai ai cum să scapi. Fără gânduri, fără corp, fără amintiri: nimicul absolut. Din moment ce nu găsim un compromis, inventăm unul și-l legitimăm dându-i mai multă putere. Trebuie să recunosc că așa îmi pot distruge o parte din mine, fie că ies învingătoare, fie că pierd. Contează enorm, bună sau rea, întotdeauna voi face parte din ceea ce sunt acum. Anihilarea nu e o soluție, deși… Distrug părți din mine în fiecare zi – tai părțile pe care le detest la mine însămi, modific părțile pe care le cred că lumea le urăște, îmi selectez atitudinile față de ceilalți, mă copii, mă distilez – anihilarea face parte din mine, zi de zi. Ce alte opțiuni aș avea?