Cavități

Cavitate [1]
16 May, 2016

Din nou.
Fereastra dinspre răsărit este departe de pat. Oricum, e zidită. Îmi amintesc pereții ăștia înrămați cu sunetele unui trecut apropiat. Și ceasul este tot acolo – atârnat pe al treilea perete; o poza îndoită pe la colțuri – înfățișând pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus, stă înfiptă în plasticul întrerupătorul stins. Un scaun reprezentând singurătatea în stil cubist, câteva suflete aliniate cuminți pe paturi, ciugulesc firimituri de viață din tăvi de tablă. Ușa nu e pe nici unul dintre pereți, ultimul vizitator a încuiat-o apoi a plecat cu ușă cu tot.

colaj_mai2016_

Colaj – (my photo)


Cavitate [2]
17 May, 2016

După un timp a mai venit un vizitator. Acesta a stat cel mai puțin. Mi-a adus cartea pe care o așteptam. Volum de poezii – Ryszard Krynicki. L-a lăsat pe noptiera din dreptul peretelui dinspre răsărit – acolo era cândva o fereastră. Dormeam. Nu știu când a plecat (de aici oamenii pleacă în vârful picioarelor).

Am murmurat versul, împrăștiindu-i fiorul neobișnuit prin ființa mea; prin lumina lui ajungeau la mine zgomotele împrejmuirilor creatoare. Murmuram versul altei vieți, cu totul nouă, peste murmurul meu izvorât din pământ.

Am citit și recitit, fără grabă, cu intonație.

Poeme alese - Ryszard Krynicki - jurnal Noiembrie.jpg

Poeme alese – Ryszard Krynicki  Antologie (1969 – 2009) – (my photo)

Las și aici patru șoapte:

Noaptea trecută

Noaptea trecută
Am visat o inscripție, într-o limbă necunoscută:
Fiind om
ai dreptul să greșești –
dar ai dreptul doar la o greșeală omenească,
dar ai dreptul doar la o asemenea greșeală,
pe care poți să o îndrepți –
însă nu ai dreptul la o greșeală de neconceput,
o greșeală care ucide.

Dacă dragostea

Dacă dragostea ne depășeşte,
despărțirea este ca limba maternă
auzită deodată în gări necunoscute.
Doar uimirea ce ne cuprinde brusc
pe noi cei ce citim frânturi dintr-o scrisoare de dragoste.
doar despărțirea care ne sperie:
nu din dragoste se naște, ci din ură,
pentru care a pleca înseamnă a te reîntoarce

(septembrie 1969)

Mâna

Insistent întinde întru împăcare
mâna pătată de sânge.

Nu te pot ajuta

Fluture încăpățânat, nu te pot ajuta,
pot doar stinge lumina.

Cavitate [3]
joi, 19 Mai 2016

decembrie,2015 - Jurnal Noiembrie- acrilic,oil on canvas

Peisaj… de casă – dec.2015; Oil on canvas (my painting)

Cineva pictează în mine cu pulbere negră. Reflecție asupra raportului dintre ceilalți și mine. Oricât de neînsemnată aș fi, aici nu-i nimeni care să manifeste o totală înțelegere față de mine. L. înțelege câte ceva, ba chiar o mulțime de lucruri; V. înțelege la rândul lui destule;  asistenta, înțelege doar aspectele izolate, însă o face cu o intensitate nesuferită; domnul doctor, poate că nu înțelege absolut nimic, dar asta îi conferă o poziție deosebită, majoră, aici, unde există o incontestabilă legătură intimă cu moartea.

Câteodată am avut impresia că mă înțelegi și tu (fără să-ți dai seama).

Ceasul atârnă de firul singurătății pe celălalt perete. Gol. Oprit. Gândul meu se așterne pe hârtie cuvânt cu cuvânt. Totul mi se pare searbăd, anapoda, rigid și incomplet. Cerul – ecoul meu contemplativ. Doar un perete, al meu, pe peretele dinspre răsărit, îngână alene muzici memorând în note respirațiile mele pe care vreau să le scriu. Am descuiat cu grabă ușa Universului din colțul din stânga, cu săvârșitoarea cheie agățată la fereastră (acolo, un porumbel obișnuia să vină pentru hrană. A ciocănit, zi de zi, simboluri diferite: trei puncte, trei linii, trei puncte. Așa mi-am recâștigat și eu tânguirea: o linie dreaptă, două Căi Lactee în linii paralele dictando și două brațe cerc pe retina iscoditoare a orizontului). Am descuiat imediat și lumina (dar lumina asta nu e deloc necesară, iar mai târziu, în nopțile cu lună, nici n-am mai aprins-o) – un neon prăfuit în mijlocul cerului – semn că trebuie să iau icoana de lângă întrerupător și o cărămidă din perete în loc de pământ. Cu grabă mi-am îndesat puținele lucruri în rucsac. Zidurile ronțăite în firimituri de viață au căzut la picioarele unui scaun îngropat până la mijloc între dărâmături. Am descoperit că durerea este supusă la o grea încercare atunci când trebuie să stăpânească pe termen lung un om aflat în singurătate. Izolarea mea este mai puternică decât orice și doar astăzi se târăște din nou către oameni (desigur, încerc să găsesc și alte căi, aparent mai puțin dureroase, dar în realitate încă necunoscute). De cele mai multe ori mă ascund de oameni nu pentru că vreau să trăiesc liniștită, ci fiindcă vreau să mă afund în abisul unui pământ moale, să mă afund vertical printr-o fântână ce are exact diametrul trupului meu, dar infinit de adâncă și de liniștitoare. Liniștea. Această nemărginire este cel mai bun lucru. Continuu să stau aici, cuprinsă de nerăbdare, în fața mea: duiumuri de planuri tăiate în cercuri se rostogolesc sub o nouă îmbărbătare. În curând voi merge înainte cu mersul dârz, apăsat, a lui acasă, mai bogată cu o secundă de viață și cu incapacitatea mea nemaipomenită de a mă smulge din acest destin. […] Pătura a adormit. Viața mea, nu – m-am înhămat la asta și sunt sortită să trag mai departe. Oricum, nu-i plăcut, nu-i nici dulce, nici armonioasă nu este, totul are doar gustul prostiei, naivității și a neîmplinirii, a haosului, a nebuniei cu reprezentările și visurile ei absolut false și nedemonstrabile, cu un viitor aranjat de la sine, cu ochii deschiși orbi care au încetat destul de târziu să se mai mintă pe ei înșiși că văd lumina, care și așa e tot mai limitată. Adeseori îi închid – ascultarea e mai bună așa. […] Ascultarea mea șoptește Numele în sângele meu căutător, de unul singur și pentru totdeauna, de tot dorul ăsta căzut în mine de sus, ori din jos, ca un blestem nemeritat și probabil neîncheiat. Oricum, îmi pare că am fost pedepsită de-ajuns și tot ceea ce am realizat  până acum este numai rezultatul singurătății. Închei nasturii ușii de la salon iar cu degetele scotocesc prin buzunare după sunetul distorsionat al radioului, și el, ca mine, cu bateriile pe terminate. Îmi îndes în urechi căștile, înduioșându-mi și sporindu-mi neliniștea cu Adagio lui Albinoni, nemuritor și lapidar. Trec pragul ușii cu lacrimile înnodate în cerul gurii și mă rog temeinic ca să fie pentru ultima dată. Plec acasă. O casă cu pereți mai mulți. Acolo locuiesc cu al cincilea anotimp – cu demoni, cu umbre albicioase prin colțuri și cu un întuneric necontenit; separată de restul lumii cu o pânză imensă. Și mă voi gândi ore în șir la un singur lucru ca o obsedată, încercând să înțeleg cine sunt, în loc să tot socotesc ce trebuie să ajung – să mă las fără să mai spun nimănui cui mă las într-acolo, ci voi fi unde nu voi fi nici măcar atunci când voi fi într-un sfârșit fără dureri, într-o cameră liniștită, într-o lumină limpede și frumoasă.

Ai vrea să stăm împreună puțin, să sporovăim, lipiți cu spatele de câte un ungher al acestor pereți? Să uităm complet de existența noastră pământească și să ne îngăduim să credem că, dacă se va ivi prilejul, ne vom putea înălța cu forțe proaspete până când ne vom pierde puterile neliniștitoare? Ai vrea? Ai putea?

Reclame

Little Dorrit – Mica Dorrit (2008) – Mini-serie TV

Astăzi zâmbesc, când știu că există și povești frumoase (deși dramatice) sau hilare, cu pasiuni și negări, cu începuturi și sfârșituri puse, simplu și liniștitor, la locul lor – o artă în sine.

Precum toate artele care reflectă adevărul, și acest simplu și liniștitor rămâne un alt adevăr pe care îl cunosc. E crezul meu și pentru mine înseamnă foarte mult.MV5BMTg1MDI3NTc2OV5BMl5BanBnXkFtZTcwOTc0OTIxMw@@._V1_

Mini-seria „Mica Dorrit” (2008), realizată de BBC, este o ecranizare în 14 episoade a romanului omonim scris de Charles Dickens (roman publicat între anii 1855 și 1857).

Producția a primit Premiul Emmy pentru ”Cea mai bună mini-serie” și a fost nominalizată la Globul de Aur, la BAFTA și la Royal Television Society (Marea Britanie).

Stars: Claire FoyMatthew MacfadyenTom Courtenay | See full cast & crew »

Nominated for 1 Golden Globe. Another 8 wins & 32 nominations. See more awards »

YouTube

O altă ecranizare a cărții a fost făcută în 1988 – IMDb. Atunci, regia a fost asigurată de Christine Edzard iar rolurile principale au fost jucate de Sarah Pickering și Derek Jacobi.

”Destinul unei cusătorese” – ”Little Dorrit”, personajul principal feminin este jucat de Claire Foy, cunoscută din serialele „Doctors” (2008), „Going Postal” (2010) și „Pulse” (2010). În rolul tânărului bogat se află actorul Matthew Macfadyen, cunoscut din filmele „Enigma” (2001), „Mândrie și prejudecată” (2005), „Middletown” (2006), „Frost/Nixon” (2008) și „Robin Hood” (2010).

Din distribuție mai fac parte Tom Courtenay, Judy Parfitt, Alun Armstrong, Eddie Marsan și Emma Pierson. Regia serialului le aparține lui Diarmuid Lawrence (care a semnat și pentru „Vanity Fair” (2004), „Jericho” (2006-2008), Dearbhla Walsh („The Tudors” (2007-2010) și Adam Smith.

(doar filmele/serialele marcate în contur îngroșat le-am vizionat)

Și dacă tot m-am pornit să amintesc și de alte filme, iată și un top personal, subiectiv și incomplet, a câtorva ecranizări (amintindu-mi acum și de cinematografia rusă aproape că îmi vine să renunț la orice enumerare), filme pe care le-am vizionat și care m-au pus pe gânduri, filme (pe alocuri și cărți) la care mi s-a oprit respirația, filme la care am plâns ori am zâmbit, filme pe care le-am descoperit deosebit de frumoase și tulburătoare, filme în care am găsit viața așa cum nu o știu a fi, sau așa cum o știu și eu la fel de bine, filme scoase în evidența de niște actori cu totul și cu totul speciali.

Fără o ordine stabilită (și nu toate la număr), ci doar așa cum îmi vin acum în minte:

Pride and Prejudice” (”Mândrie și prejudecată”) este unul dintre cele mai celebre romane scrise de Jane Austen. Publicat la 28 ianuarie 1813, este al doilea roman al autoarei. Amintesc doar două ecranizări (singurele care mi-au și plăcut): ”Pride and Prejudice” (1940), cu Laurence Olivier în rolul principal masculin. A doua ecranizare cu Keira Knightley și Matthew Macfadyen în rolurile principale. (este considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume)

Pacientul englez” (1996) – ”The English Patient”. Este un film romantic, o dramă din 1996 bazat pe romanul omonim scris de scriitorul sri-lankez canadian Michael Ondaatje. Filmul a câștigat peste 40 de premii între care 9 premii Oscar, 2 premii Globul de Aur și 6 premii BAFTA. În rolurile principale Ralph Fiennes, Juliette Binoche și Willem Dafoe.

Fight club” (1999) – Una dintre cele mai reușite ecranizări. Prima dată am văzut filmul iar mai apoi am citit cartea (romanul lui Chuck Palahniuk). În distribuție: Brad Pitt, Edward Norton și Helena Bonham Carter.

A Clockwork Orange” (1971) – (”Portocala mecanică”). O carte controversată care oferă mai multe detalii decât filmul lui Stanley Kubrik. Chiar dacă e un film vechi, rămâne în continuare un film preferat.

One Flew Over the Cuckoo’s Nest” (1975) – (”Zbor deasupra unui cuib de cuci”). Este un film american din 1975 regizat de Milos Forman. În rolul principal Jack Nicholson. Este o adaptare după romanul cu același nume al lui Ken Kesey, publicat în 1962.  Filmul a fost primul care a câștigat premiul Oscar la cele mai importante cinci categorii de la ”It Happened One Night”, performanță ce nu a mai fost atinsă până în 1991, la apariția filmului ”Tăcerea mieilor”. Și pentru că tot l-am amintit:

Tăcerea mieilor” – este un film american din 1991, care a fost premiat până acum de cinci ori cu Oscar. Filmul este regizat de Jonathan Demme și este bazat pe romanul cu același titlu de scriitorul american Thomas Harris. Pelicula este de fapt a doua ecranizare a romanului, în care personajul principal este ucigașul psihopat dr. Hannibal Lecter. În distribuție: Jodie Foster (Clarice Starling) și Anthony Hopkins (Dr. Hannibal Lecter).

Fear and loathing in Las Vegas’‘ (1998) – adaptare a romanului cu același nume scris de Hunter S. Thompson în 1971. Film regizat de Terry Gilliam iar din distribuție fac parte Johnny Depp în rolul lui Raoul Duke și Benicio del Toro în rolul lui Dr. Gonzo – o ecranizare delirantă dar interpretată genial. Rămâne unul dintre cele mai psihedelice filme făcute vreodată. (am văzut doar filmul).

The reader”(2008) – ”Cititorul”. A primit premiu Oscar pentru interpretare feminină (Kate Winslet) și alte 3 nominalizări. M-am uitat la film mai mult din cauza premiilor câștigate și pentru că Ralph Fiennes este un actor pe care îl iubesc nespus – și aici a fost impecabil. Povestea începe cu adolescența lui Michael Berg, un tânăr de 15 ani care întâlnește o femeie de două ori mai în vârstă ca el, Hanna Schmitz. Se naște o legătură bolnăvicioasă între cei doi, una care îi va marca întreaga viață, nu-i va da pace, îl va umple de regretul că putea să facă mult mai mult și nu a făcut. Hanna îl inițiază în tainele dragostei, având un adevărat ritual ce cuprinde citirea unei cărți, un duș împreună și actul în sine. Dușul are un rol profund de purificare, vor să-și spele unul altuia păcatele, însă păcatele Hannei sunt de neimaginat. Trei teme mari și profunde: o iubire anormală în fața societății, Holocaustul și analfabetismul. Hanna o femeie vanitoasă care nu și-a putut accepta condiția de analfabetă. Filmul m-a năucit de la început până la ultima secvență, totul este intens nu te lasă să respiri, te bombardează mereu cu alte descoperiri, cu altă durere în suflet. Regia este semnată de Stephen Daldry. (de carte nu am fost prea impresionată, poate pentru că am văzut filmul prima dată, nu știu).

Les Misérables” (2012) – Adaptarea romanului lui Victor Hugo. Cu: Anne Hathaway, Hugh Jackman, Russell Crowe, Amanda Seyfried. Mi-a plăcut și filmul și cartea.

Perfume: The Story of a Murderer” (2006) – mi-a plăcut teribil de mult cartea lui Patrick Suskind. O lumea descrisă absolut fabulos, iar povestea și motivația personajului principal sunt cat se poate de originale. Filmul, după părerea mea, nu reușește să redea pe de-a întregul frământările personajelor. Filmul a fost ecranizat de Tom Tykwer și a câștigat multe premii.

Schindler’s List” – ”Lista lui Schindler” (1993) este un film american din 1993, regizat de Steven Spielberg și a fost bazat pe romanul ”Schindler’s Ark” scris de romancierul australian Thomas Keneally. Are în rolurile principale pe Liam Neeson în rolul lui Schindler, Ralph Fiennes în rolul ofițerului SS Amon Göth și Ben Kingsley în rolul contabilului evreu al lui Schindler, Itzhak Stern.
Filmul a fost un succes de casă și câștigător a șapte Premii Oscar și cam tot ce era de câștigat. Este considerat drept unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată. Cartea este la fel de copleșitoare.

The Book Thief” (2013) – ”Hoțul de cărți” – Regia: Brian Percival. Cu: Sophie Nélisse, Geoffrey Rush, Emily Watson. Ecranizare după romanul cu același nume al scriitorului australian Markus Zusak.

Dracula” (1992) – Romanul lui Bram Stocker a avut parte de zeci de ecranizări. Filmele cu vampiri și vârcolaci nu au fost niciodată preferatele mele, poate doar pentru faptul că reiau în mare aceeași problemă, spusă însă în moduri diferite. Dar una dintre cele mai reușite ecranizări este cea a lui Francis Ford Coppola, cu Gary Oldman, Winona Ryder, Anthony Hopkins și Keanu Reeves în rolurile principale. Filmul a câștigat 3 premii Oscar.

Atonement” (2007) – ”Ispășire”. Ecranizare după romanul lui Jan McEwan. Filmul a luat o grămadă de premii, ceea ce este minunat. Filmul este regizat de Joe Wright și are o distribuție destul de bună: Keira Knightley, Saoirse Ronan, James McAvoy.

Never let me go” (2010) – ”Să nu mă părăsești” – În rolurile principale: Keira Knightley, Andrew Garfield și Carey Mulligan (în regia lui de Mark Romanek). Filmul este bazat pe apreciatul bestseller al lui Kazuo Ishiguro (”The Remains of the Day”). Este o povestea sfâșietoare și emoționantă (l-am văzut de trei ori).

The Sheltering Sky” (1990) – ”Un ceai în Sahara” – Filmul e adaptat după romanul omonim al lui Paul Bowles. În distribuție: Debra Winger, John Malkovich și Campbell Scott în rolurile principale. Regia lui Bernardo Bertolucci. „O capodoperă stranie și hipnotică” (David Lodge). Și filmul și cartea sunt extraordinare.

The Fault in Our Stars” (2014) – este un film american în regia lui Josh Boone, bazat pe romanul cu același nume scris de John Green. Stelele din film Shailene Woodley, Ansel Elgort și Nat Wolff, iar Laura Dern, Sam Trammell și Willem Dafoe în roluri secundare.

Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini. Khaled Hosseini reușește să construiască o poveste șocantă, cutremurătoare, crudă atât prin firul acțiunii cât și prin istoria locului: Afganistan. De văzut și filmul – ”The Kite Runner” (2007), în regia lui  Marc Forster. Nu vei mai uita niciodată.

Terms of Endearment” (1983) – ”Cuvinte de alint” – este un film adaptat de James L. Brooks după un roman de Larry McMurtry. Din distribuție fac parte Shirley MacLaine, Debra Winger și Jack Nicholson. Mi-a plăcut.

Aș aminti și de romanele care au devenit succese comerciale: ”Lord of the rings” (J.R.R. Tolkien), ”Harry Potter” (J.K. Rowling), ”Codul lui Da Vinci” (Dan Brown), ”Chronicles of Narnia” (C. S. Lewis), ”Twilight” (Stephenie Meyer).

dar și

Ce que le jour doit à la nuit”, ”A Room with a View”, ”Requiem for a Dream”, ”The Notebook”, ”The Remains of the Day”, ”The Pianist”, ”Shogun”, ”Frații Karamazov”, ”Cei trei muschetari”, ”The Count of Monte Cristo”, ”Romeo și Julieta”, ”Tess”, ”Madame Bovary”, ”David Coperfield”, ”Fifty Shades of Grey”, ”Le rouge et le noir”, ”Pe aripile vântului”, ”Wuthering Heights”, ”The Portrait of a Lady”, ”All Quiet on the Western Front”, ”Mizerabilii”, ”Sunshine” (2007), ”Before Sunset”, ”Goodfellas” etc.

să nu uit de:

Război și pace”, ”Dorian Gray”, ”The Hunchback”, ”Anna Karenina”, ”Love Story”, ”Quo Vadis”, ”Emma” (1996), ”Memoirs of a Geisha”, ”Papillon”, ”Doctor Zhivago’‘, ”Nineteen Eighty-Fouret”, ”Jane Eyre”, ”In the Name of the Father’‘, ”The Light Between Oceans” etc.

Am plecat de la ”Little Dorrit” și am ajuns atât de departe, aproape de neoprit…

Toate aceste ecranizări după romane dar și alte pelicule (seriale/ nuvele/ piese de teatru/ povești/ poezii) ale scriitorilor englezi: William Shakespeare, Agatha Christie, E. M. Forster, Charles Dickens, John Cleland, Terence Rattigan, James Hilton, Colin Clark, Graham Greene, Charlotte Bronte, Henry James și mulți alții (dar și foarte mulți alții, nu doar englezi), mi-au marcat viața în cel mai frumos mod cu putință.

♦♦♦

Cât despre cinematografia românească și teatrul românesc am nevoie de o pagină nouă/exclusivă.

Aproape-i doar lăuntrul

Trec străzile încet, în umblet blând,
cum merg ades convalescenții pe afară,
gândind: ce-a fost aici odinioară?

și mă afund prin cameri, așteptând.
e vremea. toamna a fost mare.

din șesuri risipite-n depărtare
se-nalță-n cer și doar din cer coboară
singurătatea-mi ca o ploaie pare –
tăcută-ntinsă pe câmpii, hoinară.

cel fără casă nu-și va mai clădi.
cel singur, mult o să mai fie
și zbuciumat pe-aleii va rătăci.

iarna își varsă albul din pustie.

dar pentru mine zarea s-a răsfrânt,
o lume îmi pătrunde-n chipul frânt
când clopote răsună clar în seară.
simt noaptea rece ce-n tăceri coboară
uitându-se-n fântână ca-n abis –

vântul unei file mari,
în care tu și eu am scris.

în orice teamă-i doar un început;
și fără capăt lumea-i dată,
neliniștea e doar un gest ce-arată
că numai doru-i rostul meu știut
ce sufletu-l îmi strânge
gonind prin nopți, călare,
cu pumnii-ncleștați pe funii
pline de sânge
dezlegate de ură dar atât de amare.

YouTube