Categorie: Poetry

am auzit

am auzit că aici poezia se naște din liniște
am să-i ascult concertul cuvântului
fărâmițându-mi sufletul cu buzdugane de lână
și râsul de praf dintr-o cutie cu amintiri
căutând cu degetele oarbe firul gândului rotunjit la capete

am auzit că aici întunericul rupe dimineața cu dinții
cu palmele mari așezate pe umerii mici
menite să oprească ploile
în îmbrățișări letale
iubirea nouă și gândul
care-o divide cu bâtele
temeinicia culorii pe pânze țesute din noduri
doar doar s-or lovi de vreun sunet
în zona încheieturii mâinii și-a gurii flămânde

am auzit că aici iubirile se-apropie de moarte
dorm condamnate în trupuri de lemn
cu cerul închis peste pleoape
cu gâturi sugrumate
cu palmele lor violet

respirația-i întorsă din nou înspre mine
cu palmele goale și trupul stingher
mă simt războinica pătimașă c-o sabie-n mână
înfigându-mi lănci în pieptul tânăr și ferm

am auzit că aici timpul mușcă doar o singură dată
în același timp
fericirile au timpanele sparte
cu răni de dinți pe urmele noastre
dar nu am ce face
eu nu mă mai tem
admir vaste-ntinderi de tine
de alții
gravitând prin falnice săbii de fier

am auzit că de-aici nu se mai pleacă
îmi simt hărțile desenate sub pori
și ceasul ce ticăie oprit
înapoi

YouTube

golul pe care tu l-ai făcut

tu știi cel mai bine să faci timpul să tacă
tu știi cel mai bine să-l înțelegi
să-i dai definiții
să îl compari
să-l separi
să-l aduci
să-l pipăi cu genele
să-l faci frânghii spre tâmple
sau să îl arunci

încotro și-n ce sens
prin golul imens
timpul se-arată pe la răscruci
umblă-nainte
minutele-și plimbă vălătucii de aer
veșnic năuci

între pagini de carte
printre fire de iarbă – melancolii
bate vântul și timpul
pregătiți pentr-o filă care urmează
sau cea de dinainte
tocmai dată
și pe care
foarte bine o știi

între râuri de sânge
negru de plumb
între pagini de silex
pumnale înfipte adânc
golul din mine de-aș putea să-l preschimb
sau mai bine cu țipătul meu să-l străpung
de jur împrejur
și-apoi
să-l arunc

YouTube

se întâmplă niște lucruri

din colecția mea de fotografii.JPG

my photo

se coc cuvintele călduroase
uimite de toate tăceri dilatate
înnebunește lumea-ntreagă
înmărmurită-n cuptoarele încercărilor
toți
până la unul
poeți dogoritori
grâul de ieri metamorfozat
încântător

ce cald e dom’le
zidurile explodează
deranjate de niște urlete reci
cuvintele sângerează
insuportabil
se coc peste tot
stropii crocanți din spuma
fântânilor
prin care-am înotat în toate anotimpurile
pe strada mea
pe alte străzi
în orașul meu
în alt oraș

valuri – linii albe arse și lungi
strat peste strat
straturi de coajă
plutesc milimetric
ca un naufragiat pe o barcă mâncată de alge
de jur împrejur – bucăți de poezie
într-o zi toridă de iulie

însetată
visez noiembrie misterios
în urmă
ploile interminabile și griul din cer

captivi

cu vârful degetelor ating viața
iubindu-te în gând
din două în două cuvinte
uit tot ce m-apasă
nemaidurându-mă faptul că m-a durut
constrânsă fiind de viață

fericirile firave sorb liniștile binecuvântate
din răsărituri calde
timpurii
aerul uscat înălță câteva fire de praf
uluite
respiră
se-nalță
se-nvârt
cerul și pământu-i amețit
până la colțul străzii
sau brusc la cotul vreunei cărări
cu ramuri stufoase
lumina lunii se preschimbă-n lacuri
de-a lungul cărora pașii ni se rotunjesc
în umbre aspre și reci
între gândul tău și al meu
încă mai respirăm aerul strâmt din cerc
făcându-ne loc cu gurile deschise
zvârcolindu-ne unul într-altul
să ne putem desprinde
tiptil
cu nesaț
între ce-am fost și ce-am fi putut fi
sfâșiați
între cei care suntem și cei care am vrea să fim

ș-apoi să o luam de la capăt
în același spațiu infim dintre noi
până ajungem să ne rănim
până nu mai simțim nimic

YouTube

roșu înțepător

19 iulie, 2017

my photo – 19 Iulie, 2017

prin toate colțurile durerii
gândurile cu tâmple rotunde
își trosnesc genunchii cu-mpovărări inutile
durerile din cerul ochilor
clipesc despicând aripa timpului sângeriu de-atâta distanță
de-atâtea
cuvinte
coapte
ascuțite
înfipte-n trupurile noastre
încă mai vorbim în somn
despre cum să ne mai îndrăgostim
înecându-ne în sunete moi
în necunoscute bucurii crude
lacome
lumile noastre imposibile
foșnesc pădurile cu visuri
sprijinindu-și obrajii nefericirii
de zidurile cu ferestrele închise
cu pielea ghemuită de-atingeri pipăite
cu vârful degetelor
albastrele vene
rotundele gânduri

YouTube

atunci

când trupul se țese din oboseli și false renunțări
când a înțelege înseamnă a uita să mai iubești
când vorbim din când în când
când scrisul ignoră viața
când a scrie înseamnă a uita
când instinctul nu are teorii
când ajungi la jumătatea drumului și afli popasul rațiunii
când crezi că poți înțelege fără să crezi
când înțelegi că și din presupunere există ceva de înțeles

când arcușul mușcă ascuțit din scoarțele pădurilor cu cerbi
când degetele mele sunt inorogi cu aripile grave
când prin râurile de la tâmple curge muzica de-a dreapta tâmplei tale
când boală mușcă din jugulara ochilor
când iubirea
ajunsă la ultima respirație miroase-a gând amar

necheză inorogii
lovind cu putere porțile pământului
repede
mult mai repede
mai năprasnic decât moartea
timpul
sfredelește arcadele cerului
rotund
cuvântul
trosnește din încheieturi divine14 iunie - 2017.JPG

my photo – 14 Iunie, 2017

YouTube

unul

Processed with VSCO with kk1 preset

my photo – 12 Iunie, 2017

din dimineață-n dimineață
gândurile se tot ajung grăbite
se caută unul pe celălalt
curg în același sens
au același scop
doar unul rămâne
în urmă
stoic
de neclintit
deschizându-și aripile
una albă cealaltă albastră