Un filozof fără destin – Arthur Schopenhauer

cugetări, gânduri, frânturi

Pe 22 februarie 1788 se năștea Arthur Schopenhauer, filozof și moralist german, a cărui valoare a fost recunoscută în posteritate, cum de altfel s-a întâmplat dintotdeauna cu toți marii gânditori ai lumii. Dar Schopenhauer nu a fost doar un mare gânditor, așa cum avem tendința să credem fără să fi citit nimic din opera sa, fiind mai degrabă intimidați de numele său cu o rezonanță apocaliptică, ci a fost și unul foarte mic, dominat de prejudecăți și stereotipuri care l-au împiedicat să fie cu adevărat un mare gânditor și să își făurească un destin pe măsură.

Acest articol nu își propune să intre în profunzimea și în detaliile specifice ale filozofiei lui Schopenhauer, pentru că ne-am pierde timpul în noțiunui și speculații pe care nu toată lumea le poate înțelege, iar material, slavă domnului, există nu pentru un articol sau două, ci pentru o lucrare de dizertație! Dacă am încerca…

Vezi articol original 1.973 de cuvinte mai mult

Reclame

„ A T L A N T I D A ” domnului Erwin Lucian Bureriu

MUZICĂ ȘI ABSURD

Poate nu aceasta a fost firea noastră
Din puterea pură când făcut-am mit.
Se părea că viața ne-o cerea cu forța.
Altfel, cine știe cum am fi trăit.

Vrem ades, cu prețul pierderii de sine
Să întindem curse unui fals minut
Și tiparul nostru, ignorat se pierde
Sub egida faptei luată cu-mprumut.

Alții fug de asta, fug de aventură
Pactizând cu eul, împăcați mereu.
E curajul sfânt al lașului ce-și face
Ziua-i pe măsură, decrepit și zeu.

Nu e nici o fericire-n nici o ipostază.
Muzica doar iscă suplul neștiut.
Ea-ți oferă clipa când ești forța însăși,
Tot ea te va stinge-n propriu-nceput.

din volumul ,,Armura demnității”, Lucian Bureriu,  Editura Excelsior Art


Poet, prozator, eseist, jurnalist – un om cu o biografie fabuloasă

Pe domnul Bureriu l-am descoperit din întâmplare (deși cred că nimic nu este întâmplător) aici, pe WordPress. Lucrul acesta fiind pentru mine o extraordinară oportunitate. M-a impresionat puternic. Nu am să uit niciodată aceste articolele:

Articolele amintite mai sus (dar și multe altele) m-au atras ca un magnet. Am descoperit un ocean de întâmplări în care te afunzi până rămâi fără aer.

Mi-am luat inima în dinți și cu sfială am extras câteva rânduri din articolul publicat astăzi: Enciclopedia Banatului – literatura /Ed.Academiei:

…Un eseu despre puritate este recentul poem romantic al bicicletelor albastre:

Copiii pornesc, în zori,
Pe noile lor biciclete albastre;
Blond-călărețul sălbatic, soarele
Veghează,-n abisul ceresc,
Un start al speranței…

Suntem, seniori, adolescenții de ieri;
Pentru noi, alții sperau, zadarnic,
Că vom fi doar splendoare și cântec,
Într-o mare competiție a bicicletelor albastre.
Suntem, deci, propriii noștri strămoși,
Propriii noștri feciori și fiice suntem…
Se dă startul speranței…

(Golden Gate).

Viață este ziua în care spui Da
Și e aproape poemul întoarcerii la copilărie,
La dreptul sacru de a gândi liber.

Ceasul floral cu iz de fast municipal se banalizează iarna, precum erodarea puterii:

Când toamna se usucă florala escapadă
Arătătoare caste ne-atrag în vechea eră,
Cu adevăru-i rece, pe suflet stând să cadă
Și amintirea verii cu-ncetul se devoră.

Gnom

O anti-alcătuire, bețivă și ocnașă,
Gelos pe frumusețe, cu spatele la cer, (…)
În jur, viața verde, neputincios uriașă,
Pe care-o fascinează cu foc de artificii.
Și orice munte-n care rotund e morbul fricii
Devine-mpădurită și veștedă cocoașă.

Pavel Bellu observa, în revista „Orizont”, 1968, evoluția:

Bureriu se manifestă pe orbita EXPRESIONISMULUI. Există în poezia lui o notă de intelectualism aristotelic, proiectată pe fundalul ideii de ars-mimesis. Un artist real, plurivalen.

Sunt prezente și în acest volum, numeroase dovezi ale imagisticii expresioniste, prin redarea unei atmosfere dramatice, cu metafore revelatorii:

O lună imperială, cu craniu vechi, de oaie,
Mușcând ruina știrbă cu trosnet surd, de lemn
Și stele ruginite, cu-acid tăcut își taie,
Radioactiv, traiecte în haosul solemn.

(Insomnie)

În jerbele sonore se stinge înc-un gând.
E lume-n jur, apasă culorile bombate.
Îți ieși din tine însuți, c-un zâmbet alb, trăgând
Hectarul unei pajiști arzând pe jumătate.

Se clatină și luna-n acest nebun popas.
Pădurea eterată în vechi văzduhuri suie.
De rădăcini ne prindem și-n aer am rămas
Şi-n jur e-atâta vară…atâta câtă nu e.

(California)

Egreta albă

Scrutăm de la distanță, cu ardoare
Fin dansul de milenii neschimbat,
Pătrunși de albul izvorât din soare
Și sufletul ni-l limpezim, treptat.

Într-o lume obosită de ea însăși e căutată „Pacea sufletească a pădurii”:

E pace sufletească pădurea în amurg,
Când verdele speranței dizolvă calde stele;
De fosfor căprioare prin vaste linişti curg,
Înfiorând aroma desișurilor grele.

Aceeași frazare, găsesc, elegantă și de o muzicalitate dorită fără cusur și în Hiperestezie de iarnă:

Și-i noaptea fisurată de geruri siderale.
E-atât de bine-acasă, profesor și profan,
Printre ai tăi, la focuri din purpurii petale
Și mă surprind deodată cântând la vechiul pian…

aici tot articolul


Nu-mi pot imagina viața fără astfel de oameni.

Suntem programați să cunoaștem, să învățăm, să prețuim, să supraviețuim, să recunoaștem etapele importante ale vieții și să ne identificăm în momente de vârf ale ei, să scormonim după emoții, după muzică, după culoare, după liniște și adevăr, cu mâinile goale să scormonim, până la disperare.

Eu mă educ privind în jurul meu. Eu mă corijez, învăț să am răbdare, să am perseverență, să adaug, să rotunjesc, să șlefuiesc în mine acest studiu al disperării zilnice și pentru a ajunge cu ajutorul lui până la acea primă disperare de bază care este și singura care merită trăită, lecția cea mai mare: viața.

Pentru mine (fiindcă a venit vorba: sunt o fată excepțional de sobră, neamestecabilă, sunt doar un sunet de alarmă stricată),

domnul Erwin Lucian Bureriu, este o extraordinară oportunitate, este îndemnul de a-mi putea continua opera disperării și prezervarea dorinței de a o păstra vie cât mai mult timp.

Vă mulțumesc, domnule Erwin Lucian Bureriu.

Bogdan Petriceicu Hasdeu în universul culturii naționale

Biblioteca „Alexandru Donici”

– 190 de ani de la naștere

Bogdan-Petriceicu-HasdeuBogdan Petriceicu Hasdeu se naște la data de 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin. A fost un scriitor, filolog, academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. Hasdeu îşi desfăşoară studiile liceale la Chişinău, iar cele universitare la Harkov. În februarie 1857 se stabileşte la Iaşi, unde se afirmă, în scurtă vreme, ca gazetar, editând ziarul unionist România (1858, 1859). Fondează revistele satirice Aghiuţă (1863-64) şi Satyrul (1866), în care își exprimă spiritul critic. În ziarul Traian și Columna lui Traian își exprimă personalitatea de istoric. Ca dramaturg , obţine un răsunător succes cu drama romantică Răzvan Vodă (1867), devenită apoi Răzvan şi Vidra, după ce publicase, în ziarul Buciumul, romanul istoric Ursita (1864), neterminat, şi monografia istorică Ioan- Vodă cel cumplit (1865). Un eveniment tragic, moartea ficei sale Iulia care publicase…

Vezi articol original 323 de cuvinte mai mult