O să fie de Vovidenie!

Și așa mi-am amintit de covârșitoarele cuvinte ale marelui artist:

,,Dragostea e ca o bucată de pâine. Mănânci din ea când ți-e foame; apoi, o lași pentru a crea.”
– Brâncuși

Un Jurnal care merită citit – https://iclita.net/

Câteva scrisori

Se sculă de noapte; auzea oamenii trecând pe drum, tușind ori vorbind ca pentru a speria întunericul, mergând la autobuzul de cinci. Era înnorat și bătea vântul. Păsările nu se risipiseră prin curte, încă. Rațele, doar, măcăneau ritmat, ca un ecou a ceea ce le necăjea venind de prin curțile înghesuite, de prin casele prea apropiate unele de altele. Voia să se gândească la dormeza care scârțâia rău, sau la bruma care o oprea să pună în grădină, sau la via care trebuia legată și săpată, sau la el, care nu mai vedea de ceva vreme, stând, acuma, ca un copil, pe lângă casă, luminându-se și întinerind, parcă, la față. Dar nu putu. Visul fusese prea clar, prea aproape, prea la trezire pentru ca să nu-l simtă nu ca pe o prevestire, nu ca pe o poruncă, nu ca pe o tragere de mânecă, ci ca pe o șoptire, cuminte…

Vezi articolul original 642 de cuvinte mai mult

Reclame