Cu ambele mâini

caut
caut un loc inocent
al lumii acesteia
un loc de catifea verde
dintr-o epocă profundă
surprinsă
de soare
și dintr-odată înălțată
îmblânzită
vremelnic

caut locul de printre stânci
cu păstori de lupi
cu abisuri de lumini la proră
unduite-n ape fragede
printre mărgăritare

caut vasul
simţirile imune
cufundate-n creștetul creație
unde-ntr-o pâlnie de melc
se revarsă și se adaugă
zidurile sfâșiate ale simțirii

improvizate
drumuri plăpânde
tremurat-au cu frigu-n oase
clopotele clopotnițelor

pruncii surâzând mi-i leagănă
irișii din tălpi mi-i doinește
de sub orice piatră
ating cu neputința
plămânii
mustind de o lumină oblojită
mi-i leagănă
capul năpădit de iarbă
mi-i smulge
din ochi sulfina
bolta împâclită
îngropatu-mi-am labirintul piciorului
lâncezit într-un loc
infirm
suspin și o iau de la capăt
rotunjind cu dosul palmelor
neîndoielnica și minunata cruțare
întru lirica
încuviințării cerului