Pe un țărm îndepărtat

Peisaj-acuarela-carton-jurnal NoiembriePeisaj – acuarelă, carton – (my painting)


noi n-am fost păsări, ci doar un million de scări
pe care le-am coborât ca pe tăiș de lamă –
piezișe, fisurate tainic, legate de parâme,
pe fundu-acestei ape.

ce se mai poate spune?

aud primăvara pe țărmuri pârjolite: bărci mute pe fragede ierburi.
albastre umbre își găsesc urcarea printre copacii tulburi.

văzduh de dimineața cu suflet ros de briză,
cântări spirituale în nemișcata luntre. mă duc, de m-ar răni o rază.
zadarnic se revărsă nisipul mișcător,
îl limpezește vântul de pe sub cuiburi joase.
cobor sub treapta fărâmițată-n pulberi; dincolo de case
sirenele își i-au avânt – e ora cântecului lor.

nisipu-mi curmă pasul, suspin, desfac aridul;
nimicul dinapoi – căscat, un fel de-abis, în jos,
mă părăsește ca o încercare gândul:
spre stâlpii digului de-un galben-sulfuros.

adorm sub aerul ce crește în vise-adânci pierdută.

mă prăbușesc în iureșul carelor de-argint, lângă rădăcinile arborilor.
prietenii mă părăsesc fără sens ca frunzele fără simțuri; atunci
ei nu mă mai văd, nici stând pe vârful picioarelor,
căci eu nu mai am margini în orbitele lor liniștite și reci.

Anunțuri