Insula de iarnă

acuarelă, Jurnal Noiembrie.jpg

Priveliște – tehnică mixtă – (my paiting)

la capătul cruntei scrutări,
din nesfârșitele doruri își ia înălțarea un înger
cu aripi desfăcute atât de ușor.

mă anin cu ochii de cer,
căci în visele mele pline cu lacuri,
prin luciul răsfrângerii lor
se-ntind în liniștea grea, în cercuri,
înfrățitele talere, șovăielnice ceasuri.

imaginea tainei rânduită-i de veacuri.
cântu-i de dor în suspin sprijinit.
chip lunecând din întinsa ei fire – mistuită cumplit –
cu veșmintele-i albe din două tărâmuri crescut.

nedreptatea crește din șira spinării.
creanga-ndoielii din pom trădător
dă crengii de salcie mândră-arcuire.
sunt oare copacii plini de îngeri în zbor?
încotro și de unde? copți prea devreme,
ori veștejiți prea curând,
dându-ne rodul rotund ce ne-aparține.

se tulbură calmul orelor grele
și peste tot ce-n suflet pătrunde.
iarna aceasta pe toate le-ascunde:
durerile nu ne-nspăimântă nici ele.

în mine și stele-aș putea să adun;
mi-e inima atât de adâncă,
îmi pare că sunt împrejur
pe insula iernii cu vastele-i spații
cu adâncul din inimă tăcut și obscur

blânde-adieri în vastele-i spații.

Anunțuri