Oamenii pe care îi iubim pleacă primii din viața noastră pentru că, de obicei, ei sunt și cei mai buni. Cei buni pleacă la rândul lor tot primii. Cu cât mai mulți din cei pe care îi iubim trec granița trecerii, cu atât mai teribilă ni se va părea rămânerea.
Photo – Pietro Donzelli
𝐍𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞˚ 
Adesea aşa stau lucrurile. Rămași lipsiți de cei (mai) buni, înţelegem cum ar fi arătat viața fără de ei !
Şi pentru că acum am ocazia , aș vrea să îmi exprim aprecierea pentru cuvinte , picturi, imagini, pentru postările dv în general. Fiecare din ele transmite atât de mult!
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult pentru aprecieri! ❤❤❤
(nu e nevoie să ne formalizăm. accept fără pic de reținere persoana a doua singular. sunt mult mult prea tânără)
ApreciazăApreciază
Mă bucur că pot lăsa un comentariu aici, de mult timp îmi doresc să îți spun cât îmi plac scrierile tale, care curg prin sufletul cititorului atât de cristalin, generând emoții adânci, născând ecouri în toate cotloanele lui… născând previziuni și aduceri aminte… te felicit din tot sufletul!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îți mulțumesc, Claudiu! …nu m-am așteptat nu m-am gândit niciodată că voi putea primi cuvinte atât de frumoase despre scrierile mele… (iartă-mă, mă simt stânjenită acum pentru că nu știu cum pot răspunde la astfel de aprecieri – este prea mult pentru mine, sunt o persoană foarte simplă).
Mulțumesc din nou, mă simt onorată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Onoarea e de partea mea. Talentul e evident, continuă să ne încânți cu așa scrieri frumoase! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Claudiu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare înțeleg bine? Noiembrie, tu ești?
„Acel ”noiembrie , pe care îmi doream să îl încurajez printr-o îmbrațișare?
Ce bucurie !
Știu acum !
Așadar, reformulez (te rog să îngădui asta):
…..
„Când pasărea soseşte
dacă soseşte
păstrezi cea mai adâncă linişte:
aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie
şi după ce a intrat
închizi uşiţa binişor cu pensula,
apoi
ştergi toate gratiile una câte una
cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.”
Acum , că am șters toate gratiile, te pot îmbrațișa din nou!
Mi-a fost dor de tine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, eu sunt acel Noiembrie. Mă bucur că mi-am regăsit îmbrățișarea după care am tânjit atâta timp.
Îți mulțumesc din tot sufletul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
extrem de sugestivă imaginea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da…
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază
Din păcate, aşa este.. cât despre imagine, nu cred că există alta care să se fi potrivit mai bine de atât!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Ioana! ❀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Profit şi eu de ocazia asta-n care e deschisă portiţa comentariilor, să îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase pe care le găsesc aici şi pe care le sorb cu nesaţ.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Potecuță! Mă bucur pentru faptul că îmi ești întotdeauna aproape. Îți mulțumesc și pentru asta!
Mă înclin.❦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!❆
ApreciazăApreciază
Ce-mi plac titlurile tale! Sunt poezii ele insele! … De fapt, voiam sa spun asta la alt articol, dar vad ca la unele ai oprite comentariile, nu-mi dau inca seama dupa ce criteriu. 😀 Pe cele care sunt prea aproape de suflet, nu le vrei atinse de altii? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Marius!
…
Am oprit comentariile pentru că nu este nimic de spus la ceea ce scriu. Mă și mir că sunt oameni care citesc. Asta cred. Adeseori, nici eu nu mă înțeleg. Îmi scriu visele, ai văzut… uneori și visurile. Îmi iubesc cititorii, le sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că își cheltuiesc timpul citindu-mi postările. Când am deschis Noiembrie, fiind al IV-lea Jurnal electronic (celelalte sunt închise) și mai am câteva scrise pe hârtie, nu m-am gândit niciodată că vor fi persoane interesate să citească ce scriu (dar ce vorbim aici? hei?! sunt articole banale, Marius. Sunt eu cu mine. Atât. Eu scriu pentru mine. Mă simt stânjenită maxim atunci când observ persoane cu adevărat remarcabile – asemeni ție – care chiar au ceva de spus în jurnalele lor și ajung pe paginile mele strâmbe. Nici nu aș ști ce să le răspund dacă mi-ar scrie cineva… aș fi doar plictisitoare sau antipatică fără voie. Sunt o singuratică, atât de singură încât lesne ai putea spune că sunt o mută. Și dorința de singurătate ar fi un motiv (deși iubesc oamenii și îi respect, Indiferent cine ar fi ei, doar că modul meu de a le arata asta este picuț atipic).
Tot ce scriu îmi este aproape de suflet – lipit de piele, sub piele și în sângele meu. Cât despre acele însemnări la care nu am oprite comentariile… este așa doar pentru că s-a întâmplat să uit să debifez opțiunea.
Mulțumesc, Marius! ((iarta-ma, dar nu știu ce alte cuvinte aș putea folosi pentru a-ți spune că apreciez ceea ce mi-ai scris…)
Te îmbrățișez, cu prietenie și nemăsurată admirație!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumim pentru ca ne accepti in lumea ta, Novemberutza! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu cred ca, toate aceste „plecari”, (despartire si pierderea celor dragi), numita „moarte”,este întotdeauna superba, spre binele celor plecati si a celor ramasi, pentru ca acestia din urma doar asa vor întelege iubirea autentica, neconditionata evoluând, pretuind si respectând mai mult Viata si valorile Ei atemporale înscrise în ADN si transmise din generatie în generatie…
Între moarte si iubire, este o strânsa si indestructibila legatura, adeseori contopindu-se între ele…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este. Dar tot greu îmi pare acest sublim.
ApreciazăApreciază
„Greul” e gândul relativ si trecator,
Iar moartea-i o transcedere sublima.
Eliberat de ‘vasul’ de tarâna, ars si gol,
Fiinta se-nalta contopindu-se-n Lumina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat! Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază