vreme-apăsătoare

noiembrie_2017-acuarela_

New Mountains – watercolor – (my painting)

tăcutele amfore ce-n sus tind,
prelungindu-și prelinsul galben
ca păsările se desprind – pictate.
luna e coaptă. iată,
bucată cu bucată mă scoate la lumină
făcându-mă să-mi mușc brațele cu unghiile făcute dălți deodată;
de prea mult cer,
puternic sfeșnic se arată.

o, și câte stele clare-n noaptea asta veche
tăcută încă, fără grai acum,
tăcerea-i înăuntrul beznei,
așteaptă lungă, goală, mută
peste nemărginiri. simțite ceruri
în gânduri de brocart
veghează acel prisos cu pașii lui destui
până departe în umbra ce se-așterne,
și-n odaia cu lăuta-mi veche-n cui.

respir ivirea zilei
fără vină de-a pururi vinovată – voi sta de veghe.

lungi scrisori voi scrie-ntr-o noapte oarecare
când frunzele-s purtate în pustie.


19 gânduri despre “vreme-apăsătoare

    1. Mă încântă faptul că rândurile acelea v-au dus cu gândul la celebrul roman a lui Salinger. Și poezia mea fiind tot o confesiune, dar cu mult mai neînsemnată comparativ cu… orice.
      Mulțumesc mult de tot!

      Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.