Ce que le jour doit à la nuit – Ceea ce ziua datorează nopții (2012)

Film văzut pe 19 iunie, 2016. Astăzi l-am revăzut. Este un film devastator, în primul rând pentru că povestea duce la cele mai neașteptate urmări, este o poveste ale cărei recurențe sunt crunte chiar și la a doua vizionare. Filmul acesta mi-a dăruit, mi-a permis să mă refugiez în câteva locuri ale inimii mele, acolo unde suspin adeseori… Apoi, am mulțumit din nou.

Poate fi viața oricui. Așa e filmul ăsta. Nimeni să nu se îndoiască.

”Omul care lasă să-i scape dragostea vieții sale va ajunge singur cu regretele sale și toate suspinele lumii nu-i pot aduce alinare sufletului…”

– Yasmina Khadra

”Dacă vrei să faci din viața ta o verigă a eternității și să rămâi lucid până în toiul delirului, iubește… Iubește cu toate puterile tale, iubește ca și cum n-ai ști nimic altceva să faci, iubește într-atât încât să-i faci geloși pe prințese și pe zei… pentru că în dragoste toată urâțenia își descoperă frumusețea.[…]”

”Bărbatul nu e decât stângăcie și dispreț, eroare de calcul și manevră greșită, temeritate nechibzuită și obiect al eșecului atunci când crede că se îndreaptă spre destinul său desconsiderând femeia… Sigur, femeia nu este totul, dar totul se bazează pe ea. Privește în jurul tău, consultă istoria, zăbovește asupra întregului pământ și spune-mi ce sunt bărbații fără femei, ce sunt jurămintele și rugile lor atunci când nu pe ele le laudă…Fie că ești bogat precum Cresus sau sărac precum Iov, oprimat sau tiran, niciun orizont nu ar ajunge vederii noastre dacă femeia ne-ar întoarce spatele. Dacă femeia nu este ambiția supremă a bărbatului, dacă ea nu înseamnă sfârșitul oricărei inițiative pe această lume, viața nu și-ar merita bucuriile, nici durerile.

Dacă o femeie te-ar iubi, Younes, dacă o femeie te-ar iubi cu adevărat și dacă ai avea prezența de spirit să măsori importanța acestui privilegiu, nicio divinitate nu ți-ar ajunge la călcâi. […]”

”[…] se afla în fața mea și îmi ascundea restul lumii.”

”Viața e un tren care nu se oprește în nicio gară. Fie îl luăm din mers, fie îl privim trecând de pe peron, și nu e tragedie mai mare decât o gară fantomă.”

”Am fost fericit după aceea? Cred că da; am cunoscut bucurii, momente de neuitat; chiar am iubit și am visat ca un copil uimit. Și totuși, mi s-a părut întotdeauna că lipsea o piesă din puzzle-ul meu, că ceva nu era întru totul perfect, că o absență mă mutila; pe scurt, că nu făceam decât să gravitez la periferia fericirii.”

Yasmina Khadra – din cartea ”Ceea ce ziua datorează nopții”


1.jpg

Director: Alexandre Arcady
Writers: Alexandre Arcady (screenplay), Alexandra Deman (collaboration) |5 more
Stars: Nora Arnezeder, Fu’ad Aït Aattou, Anne Parillaud | See full cast & crew »


Este printre cele mai bune filme pe care le-am văzut; un rezumat al cărții scrise de scriitorul algerian Mohammed Moulessehoul, sub pseudonimul Yasmina Khadra, Ce que le jour doit à la nuit, o peliculă de 2h 42min.

O poveste de dragoste epică, ce are în fundal Războiul Civil Algerian. Algeria, anii ”30; o poveste trecută prin sângele inimilor frânte, prin credință și sacrificiu. Coloana sonoră este superbă iar melodia de final este una din acelea pe care o asculți de zeci și zeci de ori…

Despre film am aflat astăzi. Nu am ezitat nicio secunda. Am căutat și cartea ca să o pot cumpăra, dar, din nefericire, pe net nu mai este de găsit. Sper, din tot sufletul, să o pot găsi în librării.

Mulțumesc!

[June 19, 2016]


”Au trecut atâția ani, iar eu eram la fel de trist. Am simțit-o aproape pentru atâta timp. Ca și cum ar trebui doar să ridic cortina sau să deschid o ușă pentru a o găsi din nou. Pentru mult timp doar la ea mi-a stat gândul. Ochii ei erau orizontul meu. Ea era soarta pe care eu nu am vrut s-o aleg lăsând-o să plece.

I-am scris tot timpul. Nu am primit niciun răspuns.”

”Dragă Youne,

te-am văzut în Marsilia când îți era teamă să vii în vizită. De atunci m-am tot uitat după tine, dar nu te-ai mai întors. Să-mi fi făcut cu mâna și tot s-ar fi schimbat ceva, dar așa ești tu. Soarta, după cum am spus noi. Trebuie să acceptăm lucrurile așa cum sunt. Cât de mult regret cuvintele de reproș. Poate din acest motiv nu ți-am putut deschide scrisorile pe care mi le-ai trimis de-a lungul anilor. Unele liniști nu ar trebui deranjate. Iartă-mă după cum te-am iertat și eu.

Tu ai fost singura mea iubire.

Emilie”

Reclame